Hortensia Papadat-Bengescu s-a născut la
8 decembrie 1876,
Ivești,
România și a decedat la data de
5 martie 1955,
București,
Republica Populară Română, potrivit wikipedia.org.
A fost o prozatoare, romancieră și nuvelistă importantă din perioada interbelică.
A fost fiica generalului Dimitrie Bengescu și a profesoarei Zoe. Studiază la Institutul de domnișoare „Bolintineanu” din
București. La 20 de ani se mărită cu magistratul
Nicolae Papadat. Cariera literară e amânată din pricina transferurilor soțului dintr-un oraș în altul (trecând pe rând prin
Turnu Măgurele,
Buzău,
Focșani,
Constanța) și de grija arătată numeroșilor ei copii: Nen, Zoe, Marcela, Elena.
Debutează în presa culturală cu articole în limba franceză (
1912). Scrie și poezii în această limbă.
Romanele Hortensiei Papadat-Bengescu sunt, prin acuitatea observației și prin complexitatea tehnicilor de analiză, printre primele realizări de prestigiu ale
prozei psihologice românești.
Investigația psihologică se adâncește în romanele Fecioarele despletite,
Concert din muzică de Bach,
Drumul ascuns, Rădăcini și se întregește cu o incisivă prezentare a mediului social. Criticul Sburătorului,
Eugen Lovinescu, vedea în opera Hortensiei Papadat-Bengescu o ilustrare a evoluției necesare de la subiectiv la obiectiv în cadrul prozei românești, dublată de cea de la rural la urban, notând totodată „lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vânturile pasiunilor neostoite”.
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: