Așezările dobrogene după anul 1878


După anul 1878, satele îşi păstrează denumirile din vremea ocupaţiei turceşti precum, Seimenii Mari, Cochirleni, Peştera, Tortoman, Facria, nume turceşti ce reprezintă o caracteristică a locului precum Bülbül – Ciocârlia, Chiostel – Castelu, numiri cerute de locuitori, Docuzol – Cuza Vodă, Ali Bey Ceair – Remus Opreanu, Agi Cabul – Golea (Saidia), Idris Cuiusu – Veteranu, Mahmut Cuiusu – Izvorul Mare şi Semenii Mici - Domneasca.

Localităţile cu populaţie majoritar românească erau Cernavodă, Rasova, Seimenii Mici şi Seimenii Mari, sate aflate în apropierea Dunării. De altfel, în perioada stăpânirii otomane, în aceste localităţi elementul etnic predominant, era cel românesc.
Ion Ionescu de la Brad, la mijlocul secolului al XIX-lea, constata că din cele 167 familii contribuabile din satele Rasova, Cochirleni şi Cernavodă, plăteau impozit direct în valoare de 8.746 de lei, 52 de lei pe an fiecare, reprezentând a 76- a parte a avutului mediu faţă de cea de-a şaptea parte cât era atunci contribuţia în Franţa. Haraciul (tributul) în Dobrogea era între 15 – 60 de lei, mediu fiind de 30 de lei, în funcţie de starea materială a contribuabililor (a plătitorilor de impozite nemusulmani).
În perioada stăpânirii otomane, în satele Rasova, Cochirleni, Seimeni şi Mahmut Cuiusu, se creşteau viermi de mătase, această ocupaţie contribuind la sporirea veniturilor locuitorilor. După 1878, aceste ocupații vor continua, aducând venituri locuitorilor și autorităților locale.
După anul 1862, au renăscut aşezări precum, Medgidia, Hasancea, Murfatlar, Alacapâ, sau au fost întemeiate noi aşezări precum, Facria şi Azizia.
Potrivit articolului XXIX din Legea regulament privind proprietatea imobiliară în Dobrogea, familiile ce se stabileau în provincie, erau scutite de dări pentru o perioadă 3 ani.    La punctele vamale printre care Hârşova şi Cernavodă, noii veniţi erau scutiţi de aceste taxe. Aceste măsuri permisive au contribuit la stabilirea unui număr însemnat de români din stânga Dunării în Dobrogea.
Medgidia, aflată la întretăierea drumurilor principale, s-a dezvoltat foarte mult datorită comerţului şi a faptului că prezenţa autorităţilor a asigurat securitatea locuitorilor. Existenţa îndelungată a acesteia, încă din perioada neolitică, ne fac să credem că indiferent de perioadă, locuitorii s-au orientat spre locul care le asigura hrana şi prosperitatea.
Prima atestare a aşezării, datează de la începutul secolului al XV-lea, după care se va afla sub dominaţie otomană. În timpul războiului ruso-turc din anii 1828-1829, oraşul va fi distrus aproape în întregime, dar se va reface rapid, după colonizarea cu elemente tătare şi germane, din Crimeea, în anul 1856, când la 2 septembrie, va lua naştere un nou oraş numit Medgidia, în onoarea sultanului Abdul Medgid, fondatorul său.
 
Prin  telegrama prefectului Ioanovici, nr. 7030/din 21 aprilie 1882, se ordona accesul liber al bănăţenilor pentru a se stabili în Dobrogea. Alături de aceștia se vor stabili în Dobrogea și ardeleni, care vor deveni proprietari de pământuri, de turme și de proprietăți imobiliare.
 
Localităţile din hinterlandul aşezării Karasu – Medgidia, au asigurat dezvoltarea acesteia, prin canalizarea tuturor energiilor creatoare ale locuitorilor săi. Relaţiile economice bazate pe liberul schimb au pătruns şi în localităţile de pe valea Kara-Su, înfiinţându-se fabrici, ateliere de producţie meşteşugărească, farmacii şi societăţi de capital. Din acest punct de vedere această zonă nu a înregistrat o reticenţă faţă de acest tip de relaţii, sau rămânerea în urmă faţă de alte provincii istorice româneşti.
                                                                                                                            
Surse bibliografice:
A.N.I.C. , fond M.A.I.D.A, dosar nr. 4/1882
Constantin Brătescu, Noile numiri de sate din Dobrogea veche, în A.D.,1924-1925
Alexandru Arbore, O încercare de reconstituire a trecutului românesc al Dobrogei, în A.D., III, 1922
Tudor Mateescu, Relaţiile agrare în Dobrogea în ultimele secole ale stăpânirii otomane, în R.A., 3, 1991
Ioan M. Păunescu, Un colț dobrogean. Schiță monografică, Institutul de arte grafice Albania, Constanța, 1945
M.Ionescu Dobrogeanu, Valea Carasu, în Buletinul societății Regale de Geografie, t XXXVIII, 1916-1918, București, 1919
Adrian Ilie, Valea Kara-Su în perioada secolelor XIV-XIX. Monografie istorică, Editura Succeed Publishing, Medgidia, 2008
            
Sursa foto: N.P. Comnène, La Dobroudja, Librairie Payot&C-ie, Paris, 1918
 
Despre Adrian Ilie
 
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Profesor - Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia.
Director adj. - Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
 
 

Ti-a placut articolul?



Nume:

Email:

Comentariu*:

Din aceiași categorie

#citeșteDobrogea: Farmacii și farmaciști în Dobrogea (1860 - 1930) (I) - Începuturile

#citeșteDobrogea: Farmacii și farmaciști în Dobrogea (1860 - 1930) (I) - Începuturile

1705
#DobrogeaDigitală: „Ce însemnează marea pentru mine”

#DobrogeaDigitală: „Ce însemnează marea pentru mine”

1717
#DobrogeaDigitală: Vizita episcopului Gherontie Nicolau la Turtucaia

#DobrogeaDigitală: Vizita episcopului Gherontie Nicolau la Turtucaia

1623
La galeria „Epicentru” din Constanța, vin astăzi „zei și demoni”

La galeria „Epicentru” din Constanța, vin astăzi „zei și demoni”

900
#citeșteDobrogea: Ritualuri funerare în lumea greco-romană a Scythiei Minor (II) - Termeni și obiceiuri actuale

#citeșteDobrogea: Ritualuri funerare în lumea greco-romană a Scythiei Minor (II) - Termeni și obiceiuri actuale

689
#citeșteDobrogea: Nicholas Georgescu-Roegen – savantul constănțean, părinte al teoriei bioeconomice

#citeșteDobrogea: Nicholas Georgescu-Roegen – savantul constănțean, părinte al teoriei bioeconomice

1558
„Piața Independenței. Amintiri din ziua aceea”: Piața cea Mare, personaj central al romanului

„Piața Independenței. Amintiri din ziua aceea”: Piața cea Mare, personaj central al romanului

2127
#DobrogeaDigitală: Alianţele matrimoniale ale Casei Regale a României i-au atras Reginei Maria titulatura de „Soacra Balcanilor“

#DobrogeaDigitală: Alianţele matrimoniale ale Casei Regale a României i-au atras Reginei Maria titulatura de „Soacra Balcanilor“

2138
#DobrogeaDigitală: Un primar controversat. „Sunt cinstit şi n-am linguşit pe cei puternici”

#DobrogeaDigitală: Un primar controversat. „Sunt cinstit şi n-am linguşit pe cei puternici”

1773
#DobrogeaDigitală: 1944. Hirotonia lui Chesarie Păunescu în scaunul episcopal al Tomisului

#DobrogeaDigitală: 1944. Hirotonia lui Chesarie Păunescu în scaunul episcopal al Tomisului

1348
#citeșteDobrogea: Ritualuri funerare în lumea greco-romană a Scythiei Minor (I) - Ovidius, incinerat sau înhumat?

#citeșteDobrogea: Ritualuri funerare în lumea greco-romană a Scythiei Minor (I) - Ovidius, incinerat sau înhumat?

1414
#DobrogeaDigitală: Antica Troesmis și comorile ascunse în pulberea veacurilor

#DobrogeaDigitală: Antica Troesmis și comorile ascunse în pulberea veacurilor

1393
La Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța: Vernisajul unei expoziții inedite, cu fotografii din podul unei case abandonate din Basarabia

La Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța: Vernisajul unei expoziții inedite, cu fotografii din podul unei case abandonate din Basarabia

2953
#citeșteDobrogea: Serviciul Maritim Român la sfârșitul secolului XIX și la începutul  secolului XX (galerie foto)

#citeșteDobrogea: Serviciul Maritim Român la sfârșitul secolului XIX și la începutul secolului XX (galerie foto)

1279
#citeșteDobrogea: In memoriam Lucian Grigorescu, la 55 de ani de la marea trecere

#citeșteDobrogea: In memoriam Lucian Grigorescu, la 55 de ani de la marea trecere

780
#DobrogeaDigitală: Un apostol al Bisericii și al neamului în războiul sfânt

#DobrogeaDigitală: Un apostol al Bisericii și al neamului în războiul sfânt

1836
#citesteDobrogea: Coloana Infinitului, esența spiritualității universale

#citesteDobrogea: Coloana Infinitului, esența spiritualității universale

1323
#citeșteDobrogea: Ultima călătorie a lui Ovidius (III) - De la Roma, spre Tomis. În ghearele primejdiei

#citeșteDobrogea: Ultima călătorie a lui Ovidius (III) - De la Roma, spre Tomis. În ghearele primejdiei

1379
Cititorul, parte din poveste: „Piața Independenței. Amintiri din ziua aceea”

Cititorul, parte din poveste: „Piața Independenței. Amintiri din ziua aceea”

2983
#citeșteDobrogea: Reputatul istoric Grigore Tocilescu, la 170 de ani de la naștere. Odiseea descoperirii vestigiilor de la Adamclisi

#citeșteDobrogea: Reputatul istoric Grigore Tocilescu, la 170 de ani de la naștere. Odiseea descoperirii vestigiilor de la Adamclisi

1626