#citeșteDobrogea: Căile ferate în Dobrogea
29 Mar, 2023 00:00
2972
- În prima jumătate a secolului trecut, căile de comunicație au fost considerate elemente strategice pentru dezvoltarea provinciei situate între Dunăre și Marea Neagră.
După Marele Război au fost afectate serios de bombardamente, dar și de acțiunile subversive ale inamicului. Podurile, materialul rulant, gările, au suferit de pe urma operațiunilor militare desfășurate. În 1919 mai erau în funcțiune doar 5 locomotive cu 110 vagoane.
Distrugerile au afestat și podurile de peste Dunăre și Borcea, ceea ce făcea ca legăturile cu restul țării să fie practic rupte. Pentru refacerea infrastructurii feroviare a fost semnat un angajament cu Uzinele Reșița. Suma totală era de 12 milioane lei și trebuia să rezolve problemele semnalate de autoritățile dobrogene. Nevoia acestor reparații era capitală atât pentru dezvoltarea provinciei, cât și pentru a restabili legătura cu Vechiul Regat.
Situația aceasta nu s-a putut remedia într-un timp relativ redus, drept pentru care au fost folosite șlepurile pentru a transporta mărfurile pe malul celălat al fluviului, urmând ca ulterior să fie încărcate în vagoane. Aceste operațiuni întârziau transportul către destinatar.
Redeschiderea liniei ferate Hamangia - Medgidia, avea să asigure cantitățile de material lemnos necesare orașului Constanța, în luna august 1919. De altfel, Medgidia avea o gară în partea de est a orașului, un adevărat punct nodal al transporturilor feroviare, construit încă din vremea dominației otomane.
Mai exista și gara din zona de Sud a așezării care asigura transportul de persoane și de mărfuri.
Nu toată provincia era conectată la sistemul de căi ferate. Existau zone care nu beneficiau de o astfel de facilitate. Orașul Tulcea făcea joncțiunea cu linia ferată care trecea în Vechiul Regat, prin punctul nodal de la Medgidia.
În ianuarie 1923 a fost aprobat un credit în valoare de 30 milioane lei, pentru construcția liniei Hamangia-Babadag. Lucrările au durat doi ani, iar după finalizarea acesteia, a fost inaugurate în octombrie 1925. Autoritățile tulcene au făcut memorii pentru a realiza joncțiunea localității lor cu calea ferată, ce ajungea la Babadag. Lucrările vor tărăgăna o lungă perioadă de timp, fiind finalizate în 1939.
Linia ferată Mircea Vodă –Bazargic a fost distrusă de bombardamentele din timpul războiului. Aceast tronson a fost reparat într-un timp record, pe toată distanța de peste 120 km.
În perioada interbelică Dobrogea era deservită de 10 linii ferate ce totalizau 396,343 km, suma investită pentru refacerea acestora fiind de 3,5 miliarde lei.
Cu toate acestea, nu era suficientă această structură, fiind nevoie de linii suplimentare pentru a deservi totalitatea nevoilor.
Surse bibliografice:
ANIC, fond Casa Regală, dosar 11/1920
George C. Măinescu, Evoluția căilor ferate în Dobrogea de la 1877 până în zilele noastre din punct de vedere constructiv, în volumul 1878-1928. Dobrogea, cincizeci de ani de vieață românească
Dobrogea jună, nr.14 din 9 februarie 1939
Valentin Ciorbea, Evoluția Dobrogei între 1918-1944, Editura Ex Ponto, Constanța, 2005
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Distrugerile au afestat și podurile de peste Dunăre și Borcea, ceea ce făcea ca legăturile cu restul țării să fie practic rupte. Pentru refacerea infrastructurii feroviare a fost semnat un angajament cu Uzinele Reșița. Suma totală era de 12 milioane lei și trebuia să rezolve problemele semnalate de autoritățile dobrogene. Nevoia acestor reparații era capitală atât pentru dezvoltarea provinciei, cât și pentru a restabili legătura cu Vechiul Regat.
Situația aceasta nu s-a putut remedia într-un timp relativ redus, drept pentru care au fost folosite șlepurile pentru a transporta mărfurile pe malul celălat al fluviului, urmând ca ulterior să fie încărcate în vagoane. Aceste operațiuni întârziau transportul către destinatar.
Redeschiderea liniei ferate Hamangia - Medgidia, avea să asigure cantitățile de material lemnos necesare orașului Constanța, în luna august 1919. De altfel, Medgidia avea o gară în partea de est a orașului, un adevărat punct nodal al transporturilor feroviare, construit încă din vremea dominației otomane.
Mai exista și gara din zona de Sud a așezării care asigura transportul de persoane și de mărfuri.
Nu toată provincia era conectată la sistemul de căi ferate. Existau zone care nu beneficiau de o astfel de facilitate. Orașul Tulcea făcea joncțiunea cu linia ferată care trecea în Vechiul Regat, prin punctul nodal de la Medgidia.
În ianuarie 1923 a fost aprobat un credit în valoare de 30 milioane lei, pentru construcția liniei Hamangia-Babadag. Lucrările au durat doi ani, iar după finalizarea acesteia, a fost inaugurate în octombrie 1925. Autoritățile tulcene au făcut memorii pentru a realiza joncțiunea localității lor cu calea ferată, ce ajungea la Babadag. Lucrările vor tărăgăna o lungă perioadă de timp, fiind finalizate în 1939.
Linia ferată Mircea Vodă –Bazargic a fost distrusă de bombardamentele din timpul războiului. Aceast tronson a fost reparat într-un timp record, pe toată distanța de peste 120 km.
În perioada interbelică Dobrogea era deservită de 10 linii ferate ce totalizau 396,343 km, suma investită pentru refacerea acestora fiind de 3,5 miliarde lei.
Cu toate acestea, nu era suficientă această structură, fiind nevoie de linii suplimentare pentru a deservi totalitatea nevoilor.
Surse bibliografice:
ANIC, fond Casa Regală, dosar 11/1920
George C. Măinescu, Evoluția căilor ferate în Dobrogea de la 1877 până în zilele noastre din punct de vedere constructiv, în volumul 1878-1928. Dobrogea, cincizeci de ani de vieață românească
Dobrogea jună, nr.14 din 9 februarie 1939
Valentin Ciorbea, Evoluția Dobrogei între 1918-1944, Editura Ex Ponto, Constanța, 2005
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
Citește și:
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
Citește și:
#citeșteDobrogea - Disciplinele studiate în cadrul Seminarului musulman din Medgidia în perioada 1932-1933
Ti-a placut articolul?
Din aceiași categorie
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: