#citeșteDobrogea: „Cerul l-am iubit ca un fanatic” – Horia Agarici, eroul poet

• Azi se împlinesc 110 ani de la nașterea lui Horia Agarici, „vânătorul de bolșevici”

 
La 6 aprilie 1911, se năștea în Elveția, la Lausanne – pe unde familia se afla în trecere - cel ce avea să devină o legendă a aviației românești.
Părinții săi au fost Constantin și Valeria. Mama, provenită din familia Russo (rudă cu scriitorul Alecu Russo) s-a stins în prima zi a anului 1914, înainte ca Horia să împlinească trei ani, iar copilul a fost crescut mai mult de bunici și de rudele materne.



Și-a făcut anii de școală la Iași și Brașov, iar la 18 ani, a început studiile la Școala Politehnică din Timișoara. Din motive financiare, a renunțat la drumul ales și s-a înscris la Școala de Ofițeri de Aviație din București, iar în 1934 a obținut brevetul de aviator.

A fost un mare iubitor de lectură și, în afară de cărțile tehnice pe care era obligat să le parcurgă, Agarici citea mult, scria poezii, traducea din engleză, franceză, germană și italiană, limbi străine pentru care avea și atestat de traducător.

Ofițerul Horia Agarici și-a câștigat notorietatea în anii celui de-al Doilea Război Mondial, mai precis la 23 iunie 1941, chiar a doua zi după intrarea României în război, când a doborât, singur, în doar câteva minute, trei bombardiere sovietice.

La acel moment, Dobrogea era lipsită de aviație de vânătoare. Cu o zi înainte, Escadrila 53 decolase de pe aerodromul Mamaia și aterizase la Buzău, în vederea unei misiuni de protecție a unui grup de bombardament. Horia Agarici nu plecase însă cu escadrila, pentru că nu avea cu ce să zboare: avionul său se afla în reparații. În hangarele de la Mamaia se mai afla și un al doilea aparat Hurricane, care avea probleme cu supraîncălzirea motorului, dar putea fi folosit pentru zboruri scurte. 

A fost avionul în care Agarici s-a urcat, fără a mai sta pe gânduri și fără a mai aștepta vreun ordin, intuind pericolul pe care cinci bombardiere rusești îl aducea deasupra Constanței.
A fost o inițiativă care a salvat orașul, căci atacul aerian era menit să distrugă portul și obiectivele starategice din zonă. Din cele cinci aparate sovietice care au străpuns norii deasupra mării, Agarici a doborât trei, celelate două renunțând la misiune.

Legendele despre această curajoasă incursiune, dar mai ales celebra melodie a lui Gherase Dendrino, pe versurile lui Păstorel Teodoreanu („A plecat la vânătoare Agarici / A plecat ca să vâneze bolșevici”) l-au făcut faimos pe eroul nostru, notorietate care urma să-i aducă însă serioase neajunsuri, odată cu venirea la putere a noului regim. Comuniștii i-au mușamalizat meritele și i-au aruncat familia, cu cei șase copii, în sărăcie și umilință.

Ceea ce l-a „reabilitat” în anul 1965 a fost declarația unui pilot rus (atașat militar al ambasadei URSS la București), căruia Agarici îi cruțase viața și, din cavalerism, îl lăsase să iasă cu avionul din luptă, atunci când realizase că dușmanul nu mai are combustibil. Fostul adversar din timpul războiului a intervenit pentru el la conducerea țării și Agarici a fost repus în drepturi.
Totuși, atunci când s-a stins, în 1982, a fost înmormîntat discret, într-un colț uitat de cimitir. Abia în 1993, s-au făcut demersuri pentru reabilitarea eroului și reînhumarea lui cu onoruri militare.
Câte o stradă din orașele Năvodari și Constanța poartă numele aviatorului care a sfidat moartea și a iubit poezia. Încheiem cu câteva versuri din poezia sa, „Încăierare în văduh”:
Pe zarea mării, case sclipesc în alb de viață
Și moartea se apropie pe aripi de păgân…
Dar iată-un fulger rece, avânt fără stăpân,
Un șoim de fier și flăcări, pierind în dimineață.
 

Sursa foto: historia.ro


Citește și:

In memoriam. Acum 34 de ani a zburat la ceruri Horia Agarici. Salvatorul Constanței (ascultă-i vocea)