#citeșteDobrogea: Dobrogea înaintea Primului Război Mondial (IV) – Nicolae Iorga, discursuri și impresii

Devenit parlamentar încă din anul 1905, marele istoric român a fost de la bun început cel mai implicat politician în rezolvarea problemelor existente, la acea vreme, în Dobrogea. De-a lungul anilor a luat adesea cuvântul la tribuna Camerei Deputaților sau la acea a Senatului, trăgând semnale de alarmă, propunând soluții...
Prin intervențiile sale, Dobrogea nu a mai fost ignorată, așa cum se obișnuise ani buni, iar locuitorii acestei provincii au reușit (chiar dacă treptat) să obțină drepturile ce li se cuveneau, egale cu cele ale românilor din alte provincii ale regatului. În anii de dinaintea Primului Război Mondial, prin discursurile sale, el a promovat o politică națională realistă, în conformitate cu interesul național român (sursă - Dan Prodan - Parlamentarul Nicolae Iorga despre Dobrogea I (1907-1913).
 
În această perioadă, Iorga nu s-a mulțumit doar să vorbească despre problemele Dobrogei, ci a și scris despre acestea. Enumerăm doar câteva dintre aceste lucrări: „A cui e Dobrogea?" (1908), „Ce reprezentăm în Dobrogea?" (1910), „Drepturi naționale și politice în Dobrogea" (1913).
 
Nu trebuie uitat faptul că timp de aproape trei decenii, între 1880 și 1909, Dobrogea a avut un statut excepțional, nefiind total integrată din punct de vedere juridic, politic, și administrativ, la restul României. Provincia dintre Dunăre și Mare a fost condusă în această perioadă nu după Constituția statului român, ci după o normă specială, „Legea pentru organizarea Dobrogei", promulgată pe 9 martie 1880 (completată ulterior și de alte legi) și pe care Mihail Kogălniceanu o numise „Constituția Dobrogei". Față de restul țării, drepturile și obligațiile cetățenilor multi-etnici erau cu totul altele, nu exista aceeași șansă egală la obținerea cetățeniei sau a unei proprietăți, acestea fiind condiționate de apartenența etnică, de originea fiecăruia etc. Timp de 30 de ani, până în 1909, județele Tulcea și Constanța au fost singurele care nu au avut reprezentanți în Parlament.
 
Într-un discurs din 21 martie 1909, intitulat "Drepturile dobrogenilor" Iorga scria: „Avem noi în Dobrogea prea mulți români? Eu sunt convins că avem prea mulți neromâni. Și cred în existența  primejdiei străine în Dobrogea... Și trebuie să cheltuim încă multă muncă culturală pentru trezirea conștiinței naționale - la unii, și pentru împiedicarea conștiinței naționale dușmană nouă - la ceilalți (n.a. face referire îndeosebi la agenți și spioni ai Rusiei, infiltrați în județul Tulcea), până când Dobrogea să înceapă viața ei normală".
 
În același an 1909, când se discuta legea pentru ridicarea situației excepționale, Nicolae Iorga s-a implicat activ, propunând unele amendamente, parțial acceptate. De la tribuna parlamentară, secretarul Ligii Culturale spunea următoarele:
"... Și atunci întreb pe domnul ministru de interne (n.a. liberalul Ion IC Brătianu se afla la primul său mandat de acest fel, deținut în intervalul 12 martie 1907-15 decembrie 1909) de ce recunoaște ca având drepturi politice numai pe aceia dintre românii supuși ai Coroanei Ungare (n.a. mai ales ardeleni veniți cu turmele de oi și stabiliți în Dobrogea), care s-au așezat în Dobrogea având pământuri și nu recunoaște ca având aceste drepturi politice și pe orice români de aiurea, care s-au așezat pe teritoriile județelor Tulcea și Constanța, care stau acolo de o bucată de vreme, au purtări bune și prin urmare... trebuie să se bucure de drepturile care recurg pentru locuitorii dobrogeni..."
 
Iorga a fost prezent de numeroase ori în Dobrogea, și înainte de Primul Război Mondial. A fost surprins și fermecat de multi-culturalitatea acestui tărâm exotic, i-a întrevăzut potențialul extraordinar, s-a îndrăgostit de extraordinarul patrimoniu istoric, dar în același timp a criticat cu severitate problemele existente aici, atitudinea unora dintre locuitori, lipsa de unitate națională, indiferența...
 
În remarcabila sa lucrare, "România cum era până la 1918. Moldova și Dobrogea", editată la București mult mai târziu, chiar în 1940 (anul asasinării sale), el descrie într-o manieră foarte interesantă și obiectivă, impresia pe care i-a crează aceste locuri.
 
Ajunge de exemplu la Hârșova, unde rămâne impresionat de ceea ce vede: "În vârf se păstrează încă, spre oraș (n.a. orașul modern), rămășițele fără formă ale cetății Carsium, pe care romanii au înălțat-o după modelul cetății vechi cât lumea, pe care o duraseră mâinile uriașe ale naturii ,tăind ziduri mărețe ce se despică prin săpături adânci și se cufundă drept în apa fugară".
 
Vizitând malul dobrogean al Dunării, Iorga face referiri extrem de interesante legate de fosta administrație otomană, care, într-un fel, încurajase în ultimele veacuri (n.a.secolele XVIII și XIX - până la 1878) așezarea românilor și formarea de puternice comunități românești, dar și dezvoltarea satelor românești deja existente, încă din vechime:
"În scobituri ale păretului stâncos au răsărit sate,Topalu, Seimeni, cu gospodării creștine bine alcătuite. Supt cârmuirea de-a dreptul a turcilor, mai puțin storcătoare decât a Domnilor puși de turci (n.a. domnitorii din Moldova și Țara Românească, în special cei din epoca fanariotă), cari aveau și grija lor și grija ciracilor lor, s-a înjghebat pretutindeni în satele de pe malul drept al Dunării o clasă de fruntași ai satelor, care a lipsit la noi și a cărui lipsă s-a simțit mai ales la noua întemeiere a comunelor, în epoca modernă."
 
Încheiem această serie de articole cu impresiile adunate de Iorga la Adamclisi, a cărui importanță extraordinară, marele istoric știe a o evidenția. Alte comentarii ar fi de prisos, astfel că este mai bine a da citire acestor vorbe ale sale, la fel de actuale chiar și astăzi, după mai bine de un veac:
 
"... E Biserica Omului, a lui Adam cel Vechiu, Adam-Clisi. Adecă monumentul lui Traian, centrul mărturisitor de biruințe al cetății trofeului, Tropaeum Traiani. Tocilescu l-a despuiat de asprele scene de luptă, care se află acum la București, în Parcul Carol (n.a. se aflau la acea vreme). Cât a rămas, impune. Simți că te afli pe un pământ cu o altă istorie decât cea a elenilor de pe țermul Euxinului (n.a. orașele antice Histria, Tomis, Callatis). Ți-o spune asta și aspra piatră de pe marginea drumului, unde s-a găsit un lagăr constantinian (n.a. lagăr - în sensul de tabără,de loc de campare a trupelor militare, din vremea lui Constantin cel Mare 306-337 d.H). După așezarea locului, înțelegi... de ce aici s-a cheltuit truda comemorativă a împăratului iberic (n.a Traian s-a născut în orașul roman Italica din provincia Hispania Baetica, peninsula Iberică - azi în sudul Spaniei, în vecinătatea orașului modern Sevilla)... Simplă și dârză, sigură de sine, gata de răspuns la orice ofensă și la orice ofensivă, așa e așezarea de la Tropaeum. Ce păcat că nu înțelegem azi ce se poate face aici!... Cum stam așa pe dealul de la Adam-Clisi, pe solul vechii și glorioasei cetăți Tropaeum Traiani... m-am gândit... la un mijloc de educație pentru tineretul care crește... Ce-ar fi, doamne, dacă i-am aduce aici, aici la cei mai mari din strămoșii lor? Traian nu ar fi el oare cel mai bun dintre profesorii de istoria Românilor și de spirit latin? Nu, bineînțeles, Traianul manualelor, ambițiosul care din iubire de glorie și sete de răzbunare i-ar fi jurat moarte eroicului Decebal. Nu, ci Traian organisatorul, creatorul, ctitorul. Acela care a vărsat sânge numai ca să poată coborî marmurele în acest pământ. Iată, în calendarul plin de sfinți greci, sirieni și egipteni, să i se dea și lui săracul, o zi a lui. O zi în care, aici, la dânsul, să îi aducem pe cei mai inteligenți dintre copiii țării...".
 
Bibliografie
 
Nicolae Iorga – Liga Culturală (în anexă – Date istorice din viața Ligii Culturale, culese de Barbu Theodorescu), București, 1930, extras din revista Boabe de Grâu anul 8 nr.1
 
Nicolae Iorga – România cum era până la 1918. Moldova și Dobrogea, București 1940
 
Nicolae Iorga – Drepturi naționale și politice în Dobrogea, Editura Fundației Culturale Regele Mihai I, București, 1913
 
Pentru Congresul din Constanța al Ligei Culturale – Rapoarte și Informații publicate de Comitetul Central, Vălenii de Munte, Tipografia Neamul Românesc, 1912
 
Statutele Ligei pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor, Noua Tipografie Populară, Bucuresci, 1893
 
Horia Dumitrescu – Nicolae Iorga și Congresul Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor românilor, de la Focșani, 1931
 
Dan Prodan - Parlamentarul Nicolae Iorga despre Dobrogea I (1907-1913), articol publicat pe luceafarul.net,pe 15 aprilie 2020
 
Enache Tușa - Plural identities and cosmopolitism in the Ethnical gropus from Dobrogea (1900-1950), articol în revista History CC1
 
Ruxandra Predescu – Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” Vălenii de Munte
 
Petre Daiche – Activitatea Ligii Culturale, secția București, între cele două Războaie Mondiale. Articol  apărut în revista Materiale de Istorie și Muzeografie VI, 1968, p.190
 
Adina Boroneanț – Vasile Pârvan și patrimoniul arheologic dobrogean în timpul Primului Război Mondial. Documente în arhiva muzeului național de antichități, articol publicat pe academia.edu
 
Vasile Pârvan – Începuturile vieții romane la Gurile Dunării, București, 1923
 
Vasile Pârvan – Dacia Scythică, Revista Analele Dobrogei nr.2 an 4
 
Vasile Pârvan – Părerile unui trădător de neam, București, 1914
 
Vasile Pârvan – Memoriale, Editura Cultura Natională, București, 1923, cap.I Laus Vitae – Gânduri despre lume și viață la greco-romanii din Pontul Stâng, manuscris publicat pe academia.edu de Justin Lazăr, sursa cimec.ro
 
Anuarul Statistic al României, București, 1912
 
Anuarul Statistic al României pentru anii 1915-1916 (editat în 1919)
 
Marius Grec – Vasile Pârvan, omul și savantul (1882-1927)
 
Șerban Dragomirescu – Un cărturar brașovean uitat – Nicolae Orghidan, articol publicat pe site-ul e.antropolog.ro
 
Enciclopedia Română – Tomul II, Sibiu, 1900
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018. 
 
Citește și:

#citeșteDobrogea: Dobrogea înaintea Primului Război Mondial (III). Liga Culturală, visul României Mari și memoriile lui Vasile Pârvan