05 Dec, 2020 00:00
5184
„Ar fi putut ajunge un rege mare, asemenea lui Carol I”
„În noiembrie 1947, Regele Mihai a călătorit la Londra pentru a lua parte la nunta Principesei Elisabeta a Angliei. A cunoscut-o atunci pe Ana de Bourbon-Parma, pe care decide să o ia de soție. La întoarcerea în țară – acțiune surprinzătoare pentru liderii PCR, care se așteptau ca Regele să rămână în străinătate, Regele a luat legătura cu membrii guvernului pentru a discuta despre viitoarea căsătorie. Însă după Crăciun, când a revenit de la Sinaia la București, Regelui i-a fost pus actul de abdicare în față și a fost obligat să-l semneze, sub ameninţarea cu execuţia a o mie de tineri, în cazul în care nu ar fi abdicat. Se întâmpla în data de 30 decembrie 1947, ultima zi a monarhiei în România. Comuniștii au proclamat imediat abolirea
regimului monarhic și nașterea republicii populare.
Regele a părăsit țara trei zile mai târziu, pe 3 ianuarie 1948. A început astfel lungul exil al Regelui Mihai. (...)
După Revoluţie, la 25 decembrie 1990, Mihai I, însoțit de mai mulți membri ai Familiei Regale, sosește pe aeroportul Otopeni și intră în țară cu un pașaport diplomatic danez, obținând o viză pentru 24 ore pentru a merge la Mănăstirea Curtea de Argeș, unde intenţiona să se reculeagă la mormintele predecesorilor săi regali și să asiste la slujba religioasă de Crăciun. Însă, în drum spre Curtea de Argeș, Regele și însoțitorii săi sunt opriți de un baraj al Poliției, sunt conduși din nou la aeroport și obligați să părăsească țara. S-a întors doi ani mai târziu, în 1992, de Paşti. Mai întâi la Putna, apoi în capitală, Regele a fost întâmpinat cu braţele deschise de o mulţime de oameni.
Neliniştit de popularitatea Regelui, aclamat numai în București de un milion de oameni, guvernul preşedintelui Iliescu i-a interzis Regelui Mihai să se mai întoarcă în ţară. Abia în 1997, după alegerea lui Emil Constantinescu ca preşedinte, Regele Mihai și-a recăpătat cetățenia română și a putut reveni definitiv în România, unde a continuat să militeze pentru aderarea României la NATO şi Uniunea Europeană, dar şi pentru respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economiei de piaţă, păstrarea culturii naţionale, respectarea adevărului istoric, respectarea şi garantarea proprietăţii private, consolidarea statului de drept şi a democraţiei interne.
Potrivit vechii legi salice de succesiune, cu valabilitate în ultima constituție democratică a regatului România, cea din 1923, la moartea Regelui Mihai în absența schimbării Constituției, care ar necesita restaurarea monarhiei, succesiunea revenea familiei de Hohenzollern Sigmaringen, șeful acesteia, prințul Karl Friedrich de Hohenzollern, aflându-se pe prima poziție în ordinea de succesiune. Însă, la 30 decembrie 2007, într-o ceremonie privată, Mihai I a promulgat noul statut al Casei Regale, intitulat „Normele fundamentale ale Familiei Regale a României”, act prin care a desemnat-o pe principesa Margareta drept moștenitoare a tronului, cu titlurile de Principesa Moștenitoare a României și de Custode al Coroanei României, iar la 10 mai 2011, Mihai I a rupt legăturile istorice și dinastice cu Casa princiară de Hohenzollern-Sigmaringen, a modificat numele familiei sale în „al (a) României” și a renunțat la titlurile conferite lui și familiei sale de
către Casa princiară, atitudine care a arătat încă o dată atașamentul Regelui Mihai față de țara în care s-a născut și pe care a iubit-o mai presus de orice.
A încetat din viaţă în ziua de 5 decembrie 2017 la reşedinţa privată din Elveţia. Poporul român se despărțea îndurerat de ultimul său rege, un model de moralitate şi demnitate pentru români, o personalitate care a marcat puternic istoria României.
Ca o concluzie despre domnia Regelui Mihai, redăm cele spuse de regretatul istoric Vlad Georgescu: „Regele Mihai fusese un rege bun, precum bunicul său Ferdinand. Modest și democrat, cu simțul datoriei față de țară, un simț care lipsise tatălui său, ar fi putut ajunge un rege mare, asemenea lui Carol I. A avut însă parte de vremuri tulburi pe care nici un cap încoronat sau om politic nu le-ar fi putut înrâuri. I-a fost dat să asiste la eșecul României Mari și la inaugurarea unui șir de dictaturi străine spiritului său constituțional, străine de asemenea mentalității clasei politice care făcuse România Mare, la 1918”.
Galerie foto:
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: