#citeșteDobrogea: Intensa activitate economică a urbei Medgidia în perioada interbelică
15 Mar, 2023 00:00
2952
- După Marele Război, localităţile din Dobrogea au început să se refacă, depăşind situaţia de criză datorată operaţiunilor militare şi bejeniei locuitorilor săi.
În perioada amintită anterior, locuitorii oraşului s-au ocupat cu agricultura, creşterea animalelor, cultivarea viţei - de – vie, au făcut comerţ, au deschis manufacturi şi mai apoi fabrici, manifestându-se ca pioneri ai industriei locale. Interesul major al acestora era acela de a prospera, de a acumula bucuri mobile şi mai cu seamă imobile.
În anul 1924, se deschidea în localitate „Moara Stănilă”, dotată şi cu o presă de ulei, ce avea o producţie de 120 de vagoane anual. Aceasta a funcţionat şi în perioada comunistă, după naţionalizarea acesteia de către autorităţile comuniste. Producţia de ape gayoase avea căutare printre locuitori, lucru demonstrat şi de înfiinţarea unei noi fabrici de ape gazoase, ce a fost construită în 1939, aflată în proprietatea familiei Manciu, ce avea o producţie de 700 de sifoane şi 500 de sticle de limonadă zilnic.
În pragul celui de-al Doilea Război Mondial funcţiona Fabrica „Daris”, ce producea bomboane şi halva. Activitatea va înceta, datorită războiului, iar proprietarul său va emigra în Grecia.
Ocupaţiile locuitorilor Medgidiei, indiferent de originea lor etnică, au fost diverse, aceştia fiind mânaţi de interese pecuniare, de afirmare în cadrul comunităţii şi de respectare a unor ocupaţii familiale anterioare.
Un marte proprietar funciar a fost Costică Golea, ce deţinea în 1916, terenuri ce însumau 50 ha, pe care le cultiva individual, în comuna Facria (astăzi Făclia). În acelaşi an, Gheorghe Golea, fratele primului, avea în proprietate 600 ha teren pe care le cultiva individual la Docuzol (Cuza Vodă) iar în 1922, mai deţinea 440 ha; Gheorghe G. Golea, un alt frate al familiei Golea, deţinea 240 ha în 1922, iar Victor G. Golea, deţinea 130 ha. Tot familia Golea deţinea 2 maşini de treierat, 6 semănători, 54 de secerători, 11 pluguri, 157 care şi căruţe şi o moară cu aburi aflată în reparaţii în anul 1922. Familia Golea, originară din Ardeal, deţinea importante proprietăţi, inventar agricol şi instrumente de prelucrare a produselor obţinute.
În acelaşi an, locul lui Aurel Oancea la conducerea Comisiei interimare a fost luat de Andrei Avram, iar componenţa comisiei era: Gheorghe Voiculescu, Alexa Fica, Ion Pârţache, Hagi Suliman, Hagi Abduraman, Neculae Roşca, Riza Memet şi preotul Cristache Georgescu. Se propunea un plan de măsuri ce aveau în vedere refacerea economică a localităţii. Se punea accent pe activităţile comerciale şi pe închirierea unor locaţii în târgul Panairului. Activităţile economice reprezentau o prioritate pentru administraţia locală.
Medicul Ibrahim Themo cumpăra din posesiunile Primăriei, şase loturi de vie în valoare de 2865 lei, pe care le achitase încă din anul 1914. Din Comisia interimară făceau parte începând cu 18 aprilie 1920, Drăgan Şeitan, Gheorghe Paloşanu, Vlad Vasile, Osman Gafar, Enan Iaia, Jean Voinica, Ion Iacob, preşedinte fiind numit farmacistul Petre Mihăilescu. Pentru obţinerea unor fonduri necesare autorităţilor locale, acestea vor aduce nouă tone de sare, pe care o vor comercializa. În această operaţiune se implica şi Dr. Ibrahim Themo, care distribuia sarea membrilor comunităţii musulmane. Acesta devenise senator al României şi cumpăra de la urmaşii fostului primar Kemal Agi Amet, 15 hectare de teren destinat culturilor, aflat pe teritoriul comunei urbane Medgidia.
N. Rusenescu, realiza un anuar al activităţilor economice din judeţ, inclusiv din Medgidia, din care ne putem face o idee asupra activităţii comerciale a oraşului. Sunt amintiţi: Ferula Memet Ula - proprietar de cafenea, Gheorghe Voiculescu – materiale de construcţii, Suliman Emurla – băcan, Caloiani Papadopol – brutărie, Teodor Georgescu – cârciumar, Suliman Zaca – măcelar, Hosep Bagdesciu – magazin de dulciuri şi mezeluri, Leonida Sebi – proprietar hotel „Central”, Ion T. Munteanu – cârciumă, I. Golea – comerciant de vinuri, reprezentat de Aurel Golştein, Pompiliu Hânsă – galenterie, Anghel Popescu – depozit de cherestea, Petre Ciurea – manufactură, Ion Ghibu – comerciant de băuturi, Florică Brânză – proprietar hotel „Dacia”, Ion Ţugui – agricultor, industriaş, Kemil Halem – cofetărie, Constantin Ţaţa – coloniale, Mihalachi Dragona – berărie, Ismail Gemadin – cafenea şi ceainărie, Constantin Tangaridis – băuturi spirtoase, Ismail Murbi – fructărie, Iordan Săvulescu – comerciant, Vanghele Nasi – comerciant vinuri, Armenac Boccelian – galanterie, Alexandru şi Gheorghe Tangaride – comercianţi băuturi, Oprică Voicu – producător maşini agricole, Gheorghe Gh. Golea - mare proprietar de terenuri şi vite, Manole Lemniodis – cârciumar, Garabet Dechircorian – cârciumar în zona gării, Nicula Papuc – cârciumar în zona gării, Ştefan Vlad – zarzavaturi, Aretin Luzghian – brutărie, Vasile Nicolaide –comerciant, D. Şteflea – proprietar hotel „Şteflea” în apropierea gării, Caloiani Papadopol – brutărie ş.a.
Din acest anuar ne putem face o imagine asupra întregii activităţi economice a urbei aflate în centrul Dobrogei, care a reprezentat un adevărat pol de dezvoltare a zonei.
Surse bibliografice:
S.J.A.N.C., Fond Primăria Medgidia, Dosar 1/1919
N.T. Negulescu,, O dare de seamă şi un sfat către sătenii judeţului Constanţa, Tipografia Albina, Constanţa, 1919.
N. Rusenescu, Anuarul presei române şi al lumii politice, Constanţa, 1926
***Documente privitoare la comerţul românesc (1437-1868), publicat de N.Z.Furnică, Tipografia România Nouă, Bucureşti, 1931.
Adrian Ilie, Medgidia. Istoria oraşului din 1918 până în prezent, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2012
În anul 1924, se deschidea în localitate „Moara Stănilă”, dotată şi cu o presă de ulei, ce avea o producţie de 120 de vagoane anual. Aceasta a funcţionat şi în perioada comunistă, după naţionalizarea acesteia de către autorităţile comuniste. Producţia de ape gayoase avea căutare printre locuitori, lucru demonstrat şi de înfiinţarea unei noi fabrici de ape gazoase, ce a fost construită în 1939, aflată în proprietatea familiei Manciu, ce avea o producţie de 700 de sifoane şi 500 de sticle de limonadă zilnic.
În pragul celui de-al Doilea Război Mondial funcţiona Fabrica „Daris”, ce producea bomboane şi halva. Activitatea va înceta, datorită războiului, iar proprietarul său va emigra în Grecia.
Ocupaţiile locuitorilor Medgidiei, indiferent de originea lor etnică, au fost diverse, aceştia fiind mânaţi de interese pecuniare, de afirmare în cadrul comunităţii şi de respectare a unor ocupaţii familiale anterioare.
Un marte proprietar funciar a fost Costică Golea, ce deţinea în 1916, terenuri ce însumau 50 ha, pe care le cultiva individual, în comuna Facria (astăzi Făclia). În acelaşi an, Gheorghe Golea, fratele primului, avea în proprietate 600 ha teren pe care le cultiva individual la Docuzol (Cuza Vodă) iar în 1922, mai deţinea 440 ha; Gheorghe G. Golea, un alt frate al familiei Golea, deţinea 240 ha în 1922, iar Victor G. Golea, deţinea 130 ha. Tot familia Golea deţinea 2 maşini de treierat, 6 semănători, 54 de secerători, 11 pluguri, 157 care şi căruţe şi o moară cu aburi aflată în reparaţii în anul 1922. Familia Golea, originară din Ardeal, deţinea importante proprietăţi, inventar agricol şi instrumente de prelucrare a produselor obţinute.
În acelaşi an, locul lui Aurel Oancea la conducerea Comisiei interimare a fost luat de Andrei Avram, iar componenţa comisiei era: Gheorghe Voiculescu, Alexa Fica, Ion Pârţache, Hagi Suliman, Hagi Abduraman, Neculae Roşca, Riza Memet şi preotul Cristache Georgescu. Se propunea un plan de măsuri ce aveau în vedere refacerea economică a localităţii. Se punea accent pe activităţile comerciale şi pe închirierea unor locaţii în târgul Panairului. Activităţile economice reprezentau o prioritate pentru administraţia locală.
Medicul Ibrahim Themo cumpăra din posesiunile Primăriei, şase loturi de vie în valoare de 2865 lei, pe care le achitase încă din anul 1914. Din Comisia interimară făceau parte începând cu 18 aprilie 1920, Drăgan Şeitan, Gheorghe Paloşanu, Vlad Vasile, Osman Gafar, Enan Iaia, Jean Voinica, Ion Iacob, preşedinte fiind numit farmacistul Petre Mihăilescu. Pentru obţinerea unor fonduri necesare autorităţilor locale, acestea vor aduce nouă tone de sare, pe care o vor comercializa. În această operaţiune se implica şi Dr. Ibrahim Themo, care distribuia sarea membrilor comunităţii musulmane. Acesta devenise senator al României şi cumpăra de la urmaşii fostului primar Kemal Agi Amet, 15 hectare de teren destinat culturilor, aflat pe teritoriul comunei urbane Medgidia.
N. Rusenescu, realiza un anuar al activităţilor economice din judeţ, inclusiv din Medgidia, din care ne putem face o idee asupra activităţii comerciale a oraşului. Sunt amintiţi: Ferula Memet Ula - proprietar de cafenea, Gheorghe Voiculescu – materiale de construcţii, Suliman Emurla – băcan, Caloiani Papadopol – brutărie, Teodor Georgescu – cârciumar, Suliman Zaca – măcelar, Hosep Bagdesciu – magazin de dulciuri şi mezeluri, Leonida Sebi – proprietar hotel „Central”, Ion T. Munteanu – cârciumă, I. Golea – comerciant de vinuri, reprezentat de Aurel Golştein, Pompiliu Hânsă – galenterie, Anghel Popescu – depozit de cherestea, Petre Ciurea – manufactură, Ion Ghibu – comerciant de băuturi, Florică Brânză – proprietar hotel „Dacia”, Ion Ţugui – agricultor, industriaş, Kemil Halem – cofetărie, Constantin Ţaţa – coloniale, Mihalachi Dragona – berărie, Ismail Gemadin – cafenea şi ceainărie, Constantin Tangaridis – băuturi spirtoase, Ismail Murbi – fructărie, Iordan Săvulescu – comerciant, Vanghele Nasi – comerciant vinuri, Armenac Boccelian – galanterie, Alexandru şi Gheorghe Tangaride – comercianţi băuturi, Oprică Voicu – producător maşini agricole, Gheorghe Gh. Golea - mare proprietar de terenuri şi vite, Manole Lemniodis – cârciumar, Garabet Dechircorian – cârciumar în zona gării, Nicula Papuc – cârciumar în zona gării, Ştefan Vlad – zarzavaturi, Aretin Luzghian – brutărie, Vasile Nicolaide –comerciant, D. Şteflea – proprietar hotel „Şteflea” în apropierea gării, Caloiani Papadopol – brutărie ş.a.
Din acest anuar ne putem face o imagine asupra întregii activităţi economice a urbei aflate în centrul Dobrogei, care a reprezentat un adevărat pol de dezvoltare a zonei.
Surse bibliografice:
S.J.A.N.C., Fond Primăria Medgidia, Dosar 1/1919
N.T. Negulescu,, O dare de seamă şi un sfat către sătenii judeţului Constanţa, Tipografia Albina, Constanţa, 1919.
N. Rusenescu, Anuarul presei române şi al lumii politice, Constanţa, 1926
***Documente privitoare la comerţul românesc (1437-1868), publicat de N.Z.Furnică, Tipografia România Nouă, Bucureşti, 1931.
Adrian Ilie, Medgidia. Istoria oraşului din 1918 până în prezent, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2012
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
Citește și:
#citeșteDobrogea - Întreprinderi industriale în Dobrogea interbelică
Ti-a placut articolul?
Din aceiași categorie
#DobrogeaDigitală: Măcin în anul 1879 - „Tutunul se cultivă mai în toate satele acestui district“
2084
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: