#citeșteDobrogea: Portul Mangalia în perioada interbelică

Portul Mangalia și-a reluat activitatea după Primul Război Mondial, în condiții dificile, cauzate de  distrugerile provocate de conflict. Căpitănia portului nu avea un spațiu propriu pentru a avea o activitate normală. De aceea, se va închiria un imobil pentru amplasarea unor birouri pentru salariați. 

În 1919, se constata intrarea a 12 nave, 7 dintre acestea aflându-se sub pavilion turcesc, una fiind sub pavilion bulgăresc, iar 4 fiind sub pavilion românesc. Acestea nu au operat mărfuri (descărcare-încărcare) ci doar au ancorat în port.

Peste un an, în 1920 acosta în port același număr de nave, care au încărcat 3,4 milioane kg de grâu și orz. Acestea erau transportate către portul Constanța pentru a satisfice nevoile Corpului V Armată.

Prin portul Mangalia erau exportate mari cantități de cereale. În anul 1923 erau încărcate cu cereale ( orz și porumb de calitate superioară), un număr de nave aflate sub pavilion britanic. Au mai acostat nave sub pavilion bulgăresc, grecesc, rusesc, înregistrându-se un total de 55 de nave, care au descărcat 895.000 kg de mărfuri diverse și au încărcat 3.096.000 kg de cereale.

Autoritățile au adresat numeroase memorii organelor centrale pentru a primi sprijin financiar, pentru a consolida faleza, aceasta aflându-se în pericol de surpare, iar marea înainta tot mai mult cucerind uscatul.

Distanța care necesita o consolidare era de 200 metri liniari și necesita o sumă consistentă, în valoare de 60.000 lei, bani de care autoritățile locale aveau nevoie. În acest sens a fost trimis un memoriu tehnic către Ministerul Lucrărilor Publice. Răspunsul a fost primit în 1924 și conținea o înștiințare de amânare a lucrărilor pentru anul 1925. Estimarea lucrărilor ce urmau a se realiza, după un studiu amănunțit, se ridica la impresionanta sumă de 750.000 lei și avea în vedere repararea digurilor de nord și de sud, construcția unui dig de protejare a malurilor și oprirea surpării acestora, ca urmare a valurilor mari.

Guvernul a aprobat începerea lucrărilor la portul maritim Mangalia, piatra necesară lucrărilor, fiind pusă la dispoziție cu titlu gratuit și urma să fie adusă dintr-o carieră a statului aflată în apropiere.

Datorită neefectuării unor lucrări de întreținere a portului se constata o înisipare a acestuia. Lucrări în acest sens nu mai fuseseră realizate de dinainte de declanșarea Marelui Război. Pentru a evita înisiparea totală a portului erau necesare lucrări hidrotehnice de amploare, precum construirea digului de sud. Costurile pentru această lucrare erau foarte mari, ridicându-se la o primă estimare la 25 milioane lei. Nedispunând de această sumă, lucrările urmau a se face treptat, de-a lungul mai multor ani, până la identificarea fondurilor  necesare investiției.

Datorită înisipării portului, navele cu pescaj mare nu mai puteau ancora la cheu, drept pentru care portul nu va mai fi frecventat decât de nave cu pescaj redus. Acest neajuns afecta autoritățile portuare locale. Acestea au adresat memorii autorităților centrale pentru a primi sprijin în acest sens.

Traficul maritim în portul Mangalia a fost în general, un trafic modest, iar veniturile încasate din operarea mărfurilor și cerealelor va fi scăzut. Din datele Căpităniei Portului ne putem face o imagine asupra traficului înregistrat în perioada 1924-1930, astfel: în 1924-13 nave; în 1925-22 de nave, în 1927-32 de nave; în 1928-30 de nave, iar în 1930-20 de nave.

Se constată o creștere constantă, nu foarte mare a numărului de nave în perioada 1924-1928, urmată de o scădere a accesului acestora în anul 1930, ca urmare a crizei economice interbelice.
 
Surse bibliografice:
S.J.A.N.C., fond Căpitănia Portului Mangalia, dosar 2/1919
Ibidem, dosar 4/1919
SJANC, fond Direcția Navigației Maritime, dosar 10/1923-1925
Ibidem, dosar 5/1926
Valentine Ciorbea, Evoluția Dobrogei între anii 1918-1944, Editura Ex Ponto, Constanța, 2005
 
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea Activitatea sindicală în Dobrogea interbelică