#citeșteDobrogea: Primăvara la Constanța... acum 95 de ani! (IV) - Pompierii, pavarea străzilor și Pompele Funebre

În prima jumătate a anului 1926 autoritățile locale constănțene acordau o atenție deosebită serviciilor de pompieri de pe raza urbei, această activitate fiind considerată una de mare importanță pentru comunitate. De aceea, în limitele bugetului existent, se depuneau toate diligențele necesare pentru ca acestor pompieri să li se ofere condiții optime în desfășurarea activității.
Un exemplu în acest sens se regăsește în procesul-verbal al ședinței nr.4 din data de 2 mai, de unde aflăm următoarele: "Comisia aprobă Cererea Secției de Pompieri pentru înființarea unei băi pentru trupă, în valoare de 45.202 lei, baia urmând să fie folosită și de lucrătorii de la Seviciul de Salubritate".
Se mai decide ca fosta remiză de trăsuri, aflată în incinta Secției, să fie modificată pe cheltuiala Primăriei, urmând ca aici să fie adăpostite "mașinile de incendiu, cari au o valoare foarte mare și deci nu pot fi lăsate sub cerul liber, la voia întâmplărei și a vremei".  Remiza era practic un mic atelier de reparații care servea și ca loc de adăpostire a vehiculelor.
 
Delegațiunea Permanentă se confruntă în fiecare ședință cu situații generate de solicitările de tot felul, formulate de către diverse persoane particulare. Multe dintre ele nu își găseau rezolvarea visată de petenți, din rațiuni logice și legale. Astfel, Primăria se vede obligată să refuze cererea afaceristului local Duțu Petrescu, care solicita "construirea unei barăci pe strada Atelierelor, colț cu Ștefan cel Mare". Așa cum am arătat într-un articol anterior, pentru a păstra un aspect potrivit al orașului, primăria decisese în aceeași primăvară interzicerea ridicării de barăci de lemn pe raza urbei. În consecință, cererea lui Duțu Petrescu este refuzată "aceasta fiind contra regulamentului".
Perpendiculară pe marea arteră comercială Ștefan cel Mare, strada Atelierelor era, la rândul ei, foarte importantă din punct de vedere economic, aici regăsindu-se cei mai buni atelierele celor mai buni meseriași specializați în repararea de vehicule cu tracțiune animală și mecanică.
La acea vreme, Atelierelor traversa spre Sud Ștefan cel Mare, Bulevardul Ferdinand și se termina tocmai în strada Traian (astăzi, legătura cu aceasta este blocată de un cartier de blocuri turn). Pe data de 12 mai, Primăria Constanța anunța că va scoate la licitație, "pentru acordare lucrări de pavare" o porțiune din  strada Atelierelor, chiar cea dintre Ștefan cel Mare și Traian, despre care am amintit.
 
Tot în cursul lunii mai, Primăria se confruntă din nou cu o mai veche problemă, cea a brutăriilor. Delegațiunea Permentă este obligată să respingă cererea primită de la un grup de brutari, care solicitau să se permită creșterea prețului pâinii. Mai mult, se hotărăște: "În privința vânzării pâinei... se arată că este avantagios pentru populație să se vândă numai la brutării și în gherete anume construite", și nu pe stradă sau în alte locuri puțin salubre.
 
Pe data de 2 mai, Primăria Comunei Urbane Constanța adoptă "Regulamentul pentru înființarea și funcționarea Pompelor Funebre". Se impunea acest lucru într-un municipiu ce se dorea la fel de modern precum orașele din vestul Europei, dar în care persistau tradițiile seculare și cutumele  unei populații multi-etnice cu origini, credințe, superstiții și moșteniri culturale diverse. Nou înființatul Serviciu de Pompe Funebre era, potrivit art.2 din Regulament, un "drept pe care Comuna îl poate exercita singură sau îl poate concesiona". În capitolul II se menționa existența a cinci (5) clase de servicii, fiecare cu detalii și reguli clare de aplicare privind condițiile în care trebuia să se efectueze serviciul de pompe funebre pe teritoriul Constanței. Se vorbește despre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cei ce asigură serviciile, în clădiri particulare sau în imobile publice cu destinație specială iar în același timp se reglementează caracteristicile mijloacelor de transport funerare și modurile de deplasare a acestora în cadrul unor evenimente de profil.
 
Articolul VIII din cadrul capitolului III prevedea următoarele: "Serviciul Pompelor Funebre este obligat, în momentul angajărei de către familia mortului, să facă de îndată un deviz în dublu exemplar, iscălit de ambele părți, arătându-se clasa aleasă, decorațiunile și obiectele cerute, costul clasei respective și a suplimentelor solicitate, dacă acestea există". Dacă serviciul se făcea prin concesiune, un exemplar din deviz trebuia întotdeauna depus la Primărie, iar în baza lui se calcula taxa de 30% cuvenită autorității locale.
Prețurile unui eveniment organizat de Serviciu varia de la 300 lei (clasa a V-a) și până la 8000 de lei (clasa a I-a). Când serviciul era concesionat unui terț, acesta era obligat să plătească taxa de 30% către Primărie. Se stipula expres: "Serviciul sau concesionarul nu vor putea percepe taxe mai mari dec\t cele prev[zute pentru fiecare clasă".
 
Atât Serviciul Primăriei, cât și eventualii terți concesionari erau obligați să îndeplinească anumite condiții: să aibă care funerare în stare bună, cai apți pentru activitate, precum și toate decorațiunile, obiectele și materialele aferente clasei cerute de către public.
 
Un articol special prevedea expres: "Serviciul de Pompe Funebre, sub niciun cuvânt, nu poate angaja pentru înmormântări oameni de serviciu recunoscuți ca vagabonzi, nici în stare de ebrietate, ori rău îmbrăcați"...
 
(Va urma)
 
Bibliografie
 
- Deciziunile Delegațiunii Permanente pe anul 1926, Comuna Urbană Constanța, procesele-verbale 1,2, 3, 4 și 5 - aferente lunilor aprilie și mai; sursă documente - Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Constanța (SJANC), fond Primăria Constanța (1878-1950), copii puse la dispoziție de către prof. dr. Răzvan-Raul Ivan.
- Anuarul General al Dobrogei - Călăuza administrativă - Comercială - Industrială, Camera de Comerț și Industrie Constanța, Ediția I - 1925, coordonatori  insp.com Oct. Văleanu, secretar general Camera de Comerț.
- Anuarul Statistic al României 1924, Editat de Tipografia Curții Regale, București, 1925.
- Anuarul Statistic al României 1925, Editat de Institutul de Arte Grafice Eminescu, București, 1926.
- Anuarul Statistic al României 1931-1932, Editat de Mnitorul Oficial și Imprimeriile Statului, imprimeria Națională, București,1933.
- I. Duployen/Th. Ionescu - Constanța și Tekirghiolul - Ghid Ilustrat 1924, Institutul Grafic "Albania", Constanța,1924.
- Ionuț Druche - Virgil Andronescu, Fost Primar al Constanței. Recomandări din publicațiile periodice, articol publicat pe 02.09.2019, pe site-ul bjconstanta.ro.
- col. Ionescu M. Dobrogianu - "Tomi-Constanța", monografie, Tipografia Lucrătorilor Asociați, Constanța, 1931.
- Analele Dobrogei nr.VII, 1926, Institutul de Arte Grafice și Editură "Glasul Bucovinei", Cernăuți, 1926.
 
Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.
 
Citește și:

#citeșteDobrogea: Primăvara la Constanța... acum 95 de ani! (III) - Casele de toleranță și problema parcărilor