#citeșteDobrogea: Reputatul istoric Grigore Tocilescu, la 170 de ani de la naștere. Odiseea descoperirii vestigiilor de la Adamclisi

Celebrul monument triumfal Tropaeum Traiani (Trofeul lui Traian) de la Adamclisi, supranumit de Grigore Tocilescu „actul de naştere al naţiunii române”, constituie, prin dimensiunile şi armonia cu care a fost proiectat şi construit, cea mai impunătoare operă de artă şi arhitectură a antichităţii romane din această parte de lume.



Grigore Tocilescu este cel care a inițiat primele cercetări privind marele complex arheologic de la Adamclisi, unde, timp de 12 ani, a întreprins săpături de dezvelire a monumentului şi a publicat lucrările „Castrul Tropaeum Traiani de la Adam Clisi„ (1892), „Monumentul de la Adamclisi. Tropaeum Traiani'' (în colaborare, 1895), „Despre monumentul de la Adam Clisi şi diferitele păreri ale originii lui'' (1909). A adunat un număr însemnat de inscripţii greceşti şi latine, editate în publicaţiile de specialitate şi în volumul II din „Corpus Inscriptionum Latinarum'', şi a lăsat o amplă lucrare referitoare la „Monumentele epigrafice şi culturale ale Muzeului Naţional de Antichităţi'' (1902-1908), precum şi un „Catalog al Muzeului Naţional de Antichităţi'' (1906), fiind considerat drept întemeietor al epigrafiei româneşti.

Descoperirile de la Adamclisi au fost salutate de întreaga Românie, de intelectualii şi politicienii vremii, dar şi de opinia publică, avidă de informaţii vizavi de ruinele antice din Dobrogea. Mihail Kogălniceanu a propus ca piesele descoperite pe locul monumentului să fie aduse în capitală, pentru ca aici, într-o mare piaţă, să poată fi reconstituit impresionantul edificiu.

Timp de câţiva ani, sub coordonarea lui Tocilescu, o mare parte din piese au fost luate de la Adamclisi şi duse la Bucureşti. Transportarea lor era însă extrem de anevoioasă. Uriaşele vestigii din piatră (metope, inscripţii, etc) erau duse cu sănii şi care trase de boi până la Rasova, de acolo urcate pe barje şi şlepuri şi transportate la Giurgiu. De la Giurgiu ele erau aduse în capitală cu trenul.

Proiectul reconstituirii de la Bucureşti a suferit amânări după amânări, iar piesele de la Adamclisi au rămas depozitate în curtea Muzeului Naţional de Antichităţi, departe de ochii celor care doreau să admire vestigiile milenare.

Dificultăţile întâmpinate de Tocilescu la transportarea vestigiilor au dus la apariţia a numeroase bârfe şi zvonuri. S-a tot vorbit în capitală de scufundarea unui şlep ce transporta metope, iar Tocilescu a devenit ţinta mai multor acuzaţii. Reputatul istoric era atacat adesea în presa vremii, lui imputându-se tot felul de fapte. Se spune că nici colegii săi de breaslă precum reputaţii Nicolae Iorga sau Vasile Pârvan nu ar fi fost departe de această campanie de denigrare.

În revistamonumenteloristorice.ro am găsit un articol intitulat „Monumentele şi siturile arheologice din Dobrogea în preocupările comisiunii monumentelor istorice”, semnat de Raluca Verussi unde este reliefată esențiala contribuție a lui Grigore Tocilescu la cercetările din Dobrogea sfârșitului de secol XIX.
 

„După misiunile de explorare arheologică trimise de împăratul Napoleon al III-lea, cercetările au fost reluate în Dobrogea românească de către Grigore Tocilescu împreună cu colaboratori străini.
Prin legea din 17 noiembrie 1892 de înfiinţare a Comisiunii Monumentelor Istorice (CMI) se prevedea ca unul din cei trei membri numiţi să fie directorul Muzeului de Antichităţi din Bucureşti.
În 1892, cel ce ocupa această funcţie era tocmai Grigore Tocilescu. Astfel, Dobrogea îşi lua locul cuvenit în preocupările CMI. Săpăturile arheologice desfăşurate la monumentul triumfal şi cetatea romană de la Adamclisi, deşi
tributare concepţiei vremii, care considera demne de interes în reconstituirea istorică, cu precădere, documentele de natură epigrafică şi artistică, au avut ca rezultat, prin publicarea de către Tocilescu a inscripţiilor descoperite, introducerea în circuitul ştiinţific al vremii a acestui important monument. Alături de activitatea arheologică propriu-zisă, Tocilescu ajutat de colaboratorul său apropiat, Pamfil Polonic, conştient de bogăţia vestigiilor aflate pe cuprinsul Dobrogei, s-a preocupat de identificarea şi cartarea monumentelor şi siturilor arheologice, remarcabil în acest sens rămânând studiul despre valurile de pământ şi piatră, nedepăşit până în prezent ca amploare”.

 

Filă bibliografică

Grigore Tocilescu s-a născut în localitatea Fefelei, judeţul Prahova, la 26 octombrie 1850. A urmat cursurile Liceului „Sf. Sava'' din Bucureşti, apoi, între 1868-1974, cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti.

A făcut o specializare în limbi slave la Praga, unde şi-a susţinut şi doctoratul, apoi o specializare în epigrafie şi arheologie la Viena (1875-1877), potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).

Trimis pentru cercetări în Bulgaria, Rusia şi Franţa, a prezentat la revenirea în ţară documente privind istoria românilor, publicând totodată şi lucrarea ''Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor''. În 1891 s-a aflat în Italia, unde a efectuat cercetări arheologice.

Începând din 1881 Grigore Tocilescu a fost profesor de istorie antică şi epigrafie la Universitatea din Bucureşti, precum şi director al Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti. A fost, de asemenea, secretar general al Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice (1881-1885) şi inspector general al Învăţământului (1885-1890).

A fondat şi a condus, între 1882-1909, "Revista pentru istorie, arheologie şi filologie". A cercetat şi publicat numeroase documente (spre exemplu, "534 documente istorice slavo-române din Ţara Românească şi Moldova privitoare la legăturile cu Ardealul, 1346-1603"), a publicat studii ample, referitoare inclusiv la personalităţi ale istoriei naţionale precum Mihai Viteazul sau Tudor Vladimirescu, precum şi diverse articole pe teme sociale şi culturale.

Domeniul care l-a preocupat în mod deosebit a fost acela al antichităţilor greco-romane. A publicat astfel, pentru început, lucrarea "Dacia înainte de romani din punct de vedere geografic, istoric şi arheologic". A întreprins o amplă campanie de identificare şi de strângere de obiecte, inscripţii, monede. Numai în Dobrogea, spre exemplu, a identificat 60 de cetăţi greceşti şi romane şi a adunat 600 de inscripţii, potrivit sursei menţionate mai sus. A iniţiat, totodată, cercetări la Axiopolis, Tomis, Troesmis, Callatis, pe limesul transalutan etc., iar rezultatele acestora le-a publicat în volumul „Fouilles et recherches archéologiques en Roumanie'', lucrare însoţită de o hartă a Daciei.

Ca folclorist a coordonat lucrarea ''Materialuri folcloristice'' (1901) şi şi-a prezentat concepţia despre creaţia folclorică în studiul ''Poezia poporană a românilor''. A fost, de asemenea, unul dintre redactorii lucrării "Marele dicţionar geografic al României" (5 volume, 1898-1902).

Grigore Tocilescu a fost ales membru corespondent al Societăţii Academice Române la 13 septembrie 1877, apoi membru titular (din 22 martie 1890) al Academiei Române. A fost preşedinte al Secţiunii Literare (1898-1901), al Secţiunii Istorice (1901-1903) şi vicepreşedinte (1895-1898; 1907-1909) al Academiei Române. A fost, totodată, membru al societăţilor de arheologie din Paris, Orleans, Bruxelles, Roma, Atena, Odessa şi Moscova, precum şi vicepreşedinte al Societăţii ''Ateneul Român''. A fost distins cu Premiul ''Al. Odobescu'' al Societăţii Academice Române (1871) şi cu Premiul ''Năsturel-Herescu'' al Academiei Române (1882).

A murit la 18 septembrie 1909, la Bucureşti.


Citește și:

Grigore Tocilescu și istoria monumentului de la Adamclisi