#citeșteDobrogea:Situaţia agricolă a Dobrogei centrale și de sud în perioada ocupaţiei germano-bulgare din 1917
07 Sep, 2022 09:39
3742
- În perioada operaţiunilor militare din Primul Război Mondial ţăranii nu au mai fost interesaţi să cultive pământurile, datorită situaţiei externe tensionate şi a declanşării războiului.
Grâul de toamnă nu a mai fost însămânţat, iar mii de hectare de porumb au rămas nerecoltate. Cu intervenţia autorităţilor porumbul a fost recoltat, însă cu mari pierderi. Marii proprietari funciari şi-au depozitat recolta în silozuri, iar ţăranii în gropi de pământ căptuşite.
Furajele erau puţine şi în mare parte constau în paie, acestea fiind suficiente şi existând încă din anii precedenţi în cantităţi însemnate. Fânul de calitate din anul acela a fost cosit şi consumat de armată.
Nu existau suficiente şoproane pentru depozitare, grajdurile animalelor erau puţine şi neîngrijite, fiind ocupate în special de vitele mari. Oile se adăpostau de regulă, sub cerul liber.
Maşini agricole existau în proprietatea marilor moşieri, fiind folosite datorită insuficienţei forţei de muncă şi a suprafeţelor extinse cultivate. Lipsa şoproanelor sub care puteau fi adăpostite a reprezentat o problemă încă din timpul perioadei de pace. Situaţia se va acutiza după începerea războiului. Multe dintre acestea se vor deteriora.
În timpul ocupaţiei germane asupra Dobrogei, căpitanul de cavalerie Kreth, aducea laude ţiganilor meseriași din zona Medgidia, care îşi aduseseră contribuţia la repararea maşinilor agricole. Acest lucru demonstrează faptul că unii dintre aceştia erau cunoscători ai unei meserii şi puteau ajuta autorităţile. Plugurile cu aburi şi plugurile motorizate au suferit stricăciuni semnificative în timpul războiului.
Repararea acestora în totalitate pentru a fi folosite în campaniile agricole, a fost aproape imposibilă, datorită lipsei pieselor de schimb şi a tehnicienilor calificaţi. Mii de hectare au rămas necultivate, cu toate că nevoia de produse agricole era stringentă. La acestea se mai adăugau rechiziţiile bulgarilor, existând teama ţăranilor de a scoate pe câmp şi a folosi aceste utilaje agricole. Daca nu le scoteau, nu puteau munci pământul, daca le scoteau atunci exista posibilitatea de a rămâne făra acestea, fiind confiscate de ocupanţii bulgari.
În aceste condiţii nu s-a arat aproape nimic în această perioadă, excepţie făcând satele unde locuiau etnici bulgari. Asupra lor nu se revărsa această ură a ocupanţilor bulgari. Viaţa acelora continua fără probleme.
Ocupanţii germani în schimb, ofereau o siguranţă şi o încredere sporită comparativ cu cei bulgari. În satele controlate de germani, loturile cultivabile au început să fie lucrate și s-au plătit în avans recoltele. Totuşi au existat şi situaţii în care anumite comunităţi etnice nu au răspuns afirmativ ocupanţilor germani şi nu au cultivat pământurile. Este vorba de comunitatea tătară care nu era de acord să muncească pentru ocupantul german. De aceea, autorităţile au început să îi forţeze să lucreze în folosul lor.
Au fost arendate loturi de teren ce însumau 30.000 hectare, preţul mediu pentru un hectar fiind de 20 lei, un preţ redus la jumătate, comparativ cu situaţia anterioară anului 1916.
Unele suprafeţe agricole erau administrate direct de către Administraţia germană de etapă. Aceasta se confrunta cu lipsa vitelor (fuseseră rechiziţionate de armată), a atelajelor, a harnaşamentului pentru cai şi boi şi a forţei de muncă din partea oamenilor.
În zona centrală a Dobrogei existau mai multe moşii administrate de germani printre care: Moşia de la Murfatlar (a moşierului Mircea Solacolu) cu 7.000 hectare, Moşia Peştera cu 1.000 hectare, Moşia Mahmut Cuiusu ( Izvorul Mare) cu 2.500 hectare şi Moşia Hasanca (Valu lui Traian) cu 3.000 hectare. În total erau administrate în întreaga provincie, circa 19.000 hectare.
Legumele erau cultivate pe suprafeţe foarte restrânse şi satisfăceau nevoile gospodăreşti, individuale, pe loturi irigabile, în apropierea unor surse de apă. Uneori erau arendate de grădinari bulgari, cunoscută fiind atractivitatea acestor ocupaţii pentru aceştia.
Administraţia germană de atapă a cumpărat animale de tracţiune şi le-a oferit ţăranilor de pe moşiile pe care le administra. Atelajele armatei, în special căruţele erau închiriate locuitorilor pentru a le folosi la muncile agricole. Sămânţa necesară era acordată în conformitate cu convenţia de la Sofia. Daca luăm cazul Medgidiei, aici fuseseră însămânţate cu culturi de toamnă 809,5 hectare, în timp ce la Cuzgun 7.495 hectare, iar cu culturi de primăvară, la Medgidia-34.064 hectare, respectiv la Cuzgun cu 30.754 hectare.
Ocupanţii germani au fost mult mai interesaţi de administrarea eficientă a teritoriului dintre fluviu şi mare, decât bulgarii, încercând să atragă populaţia locală, să o motiveze să lucreze şi să ajute cu produse soldații de pe front.
Bibliografie selectivă
Constantin Brătescu, De sub ocupaţia germană în Dobrogea, în "Arhiva Dobrogei", II, 1919
Idem, Două statistici etnografice germane în Dobrogea, în Arh. D., II, 1919
***Memoriu al administrației germane de etapă din Dobrogea. Întocmit la mijlocul lui aprilie 1917, Editori Valentin Ciorbea, C. Cheramidoglu, W. Rastätter, Editura Ex Ponto, Constanța, 2012
Adrian Ilie, Valea Kara-su în perioada secolelor XIV-XIX. Monografie istorică, Editura Succeed Publishing, Medgidia, 2008
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
Ti-a placut articolul?
Din aceiași categorie
#DobrogeaDigitală: Măcin în anul 1879 - „Tutunul se cultivă mai în toate satele acestui district“
2087
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: