#citeșteDobrogea: Suferință istorică

Sufăr de câte ori aud că Rusia și Ucraina își dispută Crimeea. Sufăr ori de câte ori citesc traducerea tendențioasă „Hoarda de Aur” a denumirii istorice „Altîn Ordu”. Sufăr când spun că sunt tătar crimeean și sunt întebată „care mi-e patria”? Sufăr. Sufăr. Sufăr. Și totuși există în sistemul educațional un obiect numit istorie…
Articolul d-lui Tahsin Gemil, personalitate culturală a epocii, mi-a deșteptat suferința. Textul:
„Kîpceaco-tătarii au locuit în Crimeea, mai întâi în cadrul unui stat imperial propriu (Hoarda de Aur), apoi al unei entități politice specifice (Hanatul din Crimeea), în mod neîntrerupt, timp de 750 de ani, de la jumătatea secolului al XI-lea, când s-au stabilit aici strămoșii lor kîpceaci, până când invadatorii ruși au început să-i extermine, să-i izgonească, îndată după ce au distrus statul tătar crimeean, în 1783.” Era necesar. Amintim doar pe cei 30.000 de soldați ruși aduși de gen.Potemkin în Crimeea pentru a păstra ordinea; enumerăm apoi disparițiile de oameni, întâi din rândul clerului musulman, apoi dintre intelectuali; nu uităm foametea provocată și Siberia umplută cu tătari crimeeni, încât zicala „tot e mai bine decât să fii tătar” consola, în felul ei, pe condamnații din lagărele siberiene. Intelectualii împușcați în perioada când „tătucul Stalin” a condus URSS, a culminat cu anul 1938, când numărul celor condamnați la moarte dintre scriitorii aflați în Crimeea, dar și în alte state din uniune, a depășit orice stare admisibilă, anul 1938 fiind cel mai sângeros! Era de ajuns bănuiala de ideologie burgheză pentru a fi condamnat la moarte. O tristă realitate din viața și lupta acestor personalități va ajunge la intelectualii tătari din România, ei căutând chiar un ajutor de dincolo de moarte!
În timp ce marele fiu al Dobrogei Mustegep Fazîl/Ulkusal, în opera sa clasică „Tătarii turci crimeeni” (1980, Istanbul, tradusă de noi în limba română în 2006), analiza cauzele părăsirii Crimeii de aproximativ 2 milioane de tătari cu acest tabel al prigoanei guvernanților țariști, tabel prelucrat de noi după cap. Guvernarea rusă în Crimeea, p.97-108), poeții scriau:
Cauzele acestor migrări masive sunt:
 
1. Interzicerea religiei musulmane: închiderea școlilor, interzicerea scrierii, citirii și exprimării în limba maternă.
 
2. Ministerul Agricol și proprietarii de pământ deveniseră stăpâni.
 
3.Impozitele datorate statului au devenit peste măsură de mari.
 
4. Marii proprietari de terenuri și-au modificat în ascuns contractele (dreptul de muncă, de plată), încât tătarii deveniseră robi pe pământul lor.
 
5. Animalele libere ale tătarilor au fost confiscate de stat.
 
6. Datoriile către stat au început a fi plătite și în bani și în zile de muncă.
 
7. Funcționarii îi neîndreptățesc pe tătari și le mai cer peșcheșuri.
 
8.Tătarii au pierdut pământurile strămoșești și au început să muncească în condiții grele pe aceste terenuri, ca și chiriași.
 
9. În vreme de foamete, ajutoarele primite nu sunt distribuite tătarilor.
 
10. Stagiul militar a durat până la 10 ani.
 
11. Numărul și diversitatea străinilor stabiliți în Crimeea a crescut: menoniți, germani, bulgari, ruși, ucraineni.
 
12.Țarii și moșierii au transformat Crimeea într-un ținut de odihnă.
 
13. Calomnia, minciuna, atacul, asuprirea, surghiunul, Siberia, lipsa judecăților, numărul mereu mai mare al jafurilor, închisoarea.
 
(G.Akmolla, Istoria și istoria literaturii, ISBN, 978-606-624-585-2, P. 11, 2014)
(5 Nuvele istorice, 2020, ed.StuDIS, p,41)
                                
Poetul Național al tătarilor emigrați în Dobrogea, atunci pașalîc turcesc, Memet Niyazi, crede că va plânge și în mormânt dacă va afla de soarta grea a poporului său:

        ( Memet Niyazi, Poeme Nemuritoare, ed.bilingvă de G.Akmolla, 2007,p.71) 
                                    
Elevul de la Seminarul Teologic Musulman din Medgidia, Șaip Veli Abdulla, fiind în ultimul an, îi răspunde:
 

       ( Emel Mecmuasî, 1931; Șaip, Fiul lui Qurtveli, roman bilingv, 2018, p,134)
 
În aceiași ani, Eroul Național Negip Hagi Fazîl publica la Berlin în revista „Calea Națională” Ruga, poezie în care cerea doar un loc pentru mormânt, în Patrie:

(Rev.Emel/Ideal, nr 17/2008 p.5; G.Akmolla, vol.bilingv Negip Hagi Fazîl, 2009,p.124 )
 
Drumul lung, lung, de la 1783 la 2022 este presărat cu morminte din care încă se revarsă, raze luminoase... Sufăr mai puțin pentru că am scris!
 

 
Despre Güner Akmolla

Poetă, prozatoare, traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România, dar şi a Uniunii Scriitorilor Tătari Crimeeni, Güner Akmolla a fost profesor de limba română, iar o parte majoră din activitatea sa, literară şi nu numai, se plasează sub semnul interculturalităţii. Provenind dintr-o familie de tătari crimeeni care a dat 8 deţinuţi politici, s-a implicat masiv în recuperarea imaginii unor personalităţi marginalizate sau persecutate de regimul comunist.
A debutat poetic după '89, în limba tătară, în revista Karadeniz. Autoarea a fost distinsă, în 2015, cu premiul filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor, pentru volumul ce cuprinde poemul eminescian Luceafărul, în trei alfabete şi limbi - română, tătară şi turcă. 


Sursa foto: Arhiva personală a autoarei (coperta cărții unui mare patriot, în curs de traducere din turcă în română)
 
Citește și:
Destinul tragic al tătarilor

Dreptul istoric asupra Crimeii