#citeșteDobrogea: „Vasile Canarache și-a transformat vechea pasiune pentru arheologie într-o profesie”. 124 de ani de la naștere


Anul acesta vor fi comemorați 51 de ani de când vizionarul arheolog Vasile Canarache odihnește somnul de veci pe o alee din Cimitirul Central al Constanței. Dar impresionanta sa muncă va rămâne de-a pururi să dovedească trăinicia lucrului făcut cu pasiune. Din respect pentru acest colos de dăruire, cotidianul ZIUA de Constanța i-a acordat, post-mortem, cu prilejul evenimentului dedicat Zilei Dobrogei organizat pe 23 noiembrie 2019, medalia Dionisie Exiguul și placheta Meritul Dobrogean, nepotului său, Radu Canarache.
 
Cu acel prilej, Ștefan Petrescu, cercetător în cadrul Institutului de Studii Sud-Este Europene, din cadrul Academiei Române, a rostit un emoționant Laudatio, pe care îl readucem astăzi în atenție, cu prilejul împlinirii a 124 de ani de la nașterea reputatului arheolog (6 februarie 1896).
 
„Oare câți constănțeni știu cine a fost Vasile Canarache, deși se prea poate să se fi preumblat pe strada care-i poartă numele din dreptul Palatului de Justiție și a Edificiului Roman cu Mozaic? În urmă cu șase decenii, partea istorică a Constanței a trecut prin ample prefaceri edilitare, iar Vasile Canarache a coordonat săpăturile arheologice care au fost efectuate cu această ocazie. În anii 1950-1960, sexagenarul Vasile Canarache și-a transformat vechea pasiune pentru arheologie într-o profesie.   
 
Astăzi ne vine greu a crede că un om cu foarte puțină școală - absolvent a patru clase primare și două ale Școlii Comerciale Elementare din Iași - a fost capabil de atâtea realizări în domeniul cunoașterii. Deși nu a excelat la școală, Vasile Canarache a excelat în viață, având calitățile esențiale pentru un lider: autodidact, creativ, perseverent, pragmatic și charismatic. Canarache s-a născut la Galați în 1896 într-o familie modestă de origine greacă.
 
După moartea tatălui său, impiegat la căile ferate, fiul cel mare, Vasile, s-a ocupat de bunăstarea mamei și a celor 8 frați. Familia l-a adorat pentru devotamentul său. Astăzi urmașii sunt împreună cu noi spre a-i cinsti memoria.    
Așa cum am spus, Vasile Canarache a fost un autodidact, ajungând să fie un bun utilizator nu numai al limbii române, ci și al limbilor greacă, franceză și rusă. În 1914-1915 adolescentul de 18-19 ani și-a croit propriul drum în presă, mai întâi în calitate de corector la un ziar bucureștean, iar mai apoi ca proprietar al unui ziar constănțean. În lunile premergătoare intrării României în Primul Război Mondial, tânărul ziarist a editat «Varda» – care în limbajul birjăresc al epocii înseamnă «ia seama, la o parte». Ziarul de orientare pro-Antantă și-a preschimbat titlul în «Victoria», o foaie de două pagini în care găsim creațiile poetice ale fondatorului și articole cu informații scurte și concise.    
 
În 1917, Vasile Canarahe, asemenea miilor de soldați și subofițeri români și ruși care au luptat cot la cot pe frontul din Moldova, a fost răsplătit cu distincțiile, «Bărbăție și Curaj» și «Crucea Sf. Gheorghe». După încheierea armistițiului, tânărul soldat demobilizat, angajat sau nu ca reporter al vreunui ziar, a pornit într-o călătorie în ținuturile caucaziene ale Rusiei contaminate de bolșevism. El a petrecut vreo trei ani în Orient, ajungând până pe litoralul vestic al Mării Caspice, în Iranul controlat de britanici.    
Revenit în țară, timp de 20 de ani Canarache a lucrat ca jurnalist de stânga la «Adevărul» și «Dimineața». Dar faima și banii nu i-au venit din presa de opinie, ci din alt tip de a face gazetărie. El a fondat «Tempo!», un ziar ieftin și popular, axat pe senzațional. Afacerile de presă l-au propulsat într-un domeniu profitabil și foarte popular, sportul, și anume în ciclism și aviație. Începuturile celui de-al Doilea Război Mondial au pus capăt carierei sale de jurnalist și patron al sportului.
 
Au urmat ani grei. În septembrie 1943, regimul generalului Ion Antonescu l-a internat în lagărul de la Târgu Jiu, de unde a fost eliberat peste două luni, la intervenția Palatului Regal.    Împrejurările războiului l-au făcut pe Vasile Canarache să se ocupe de moșioara pe care o cumpărase în Dobrogea în urmă cu ceva ani. Dar, înainte de a se apuca de agricultură, Canarache a nutrit o altă pasiune față de pământul dobrogean. Încă din tinerețe, el a realizat că oriunde ai săpa în Dobrogea dai de vestigii arheologice. Două tipuri de piese i-au atras atenția, monedele regilor sciți și statuetele de Tanagra. El obișnuia să plătească țăranilor sume consistente ca să-și brazde ogoarele adânc, nu pentru a semăna grâu, ci pentru a culege monede și cioburi antice. Colecțiile și obiectele lui personale au ajuns în anii vitregi ai comunismului în posesia unor instituții publice care astăzi nu pot sau nu vor să clarifice termenii exacți ai donației.    
 
În 1945, comuniștii, apreciind calitățile de manager ale lui Canarache, deși nu era membru al organizației lor, l-au chemat să pună pe picioare presa de partid. Patru ani mai târziu, efortul său a fost răsplătit oferindu-i-se postul de cercetător principal la Institutul de Istorie al nou înființatei Academiei R.P.R. Astfel, interesul său față de epoca antică a trecut de barierele diletantismului, concretizându-se în ample monografii științifice.    
 
Vară de vară, Canarache era la Histria ca membru al echipei de arheologi. Aici a cercetat, printre altele, colecția de amfore ștampilate și sistemul de alimentare cu apă al orașului antic.
Opt ani mai târziu, Vasile Vâlcu, prim-secretar al regiunii Dobrogea, care-l cunoscuse pe  Canarache în arestul de la Târgu Jiu, a cerut detașarea acestuia la Constanța, unde i-a încredințat conducerea Muzeului de Istorie și Arheologie, dar și coordonarea tuturor cercetărilor arheologice de pe cuprinsul Dobrogei. Astfel, Canarache a devenit o autoritate de necontestat în domeniul muzeelor și al arheologiei.    
 
În scopul dezvoltării potențialului turistic al zonei, Canarache a reorganizat muzeele de arheologie din Constanța și Mangalia, a propus înființarea unor noi instituții constănțene, precum Acvariul și Muzeul de Artă, a promovat conceptul de muzeu în aer liber, prin expunerea unor vestigii antice în principalele puncte turistice ale orașului, a contribuit la restaurarea Monumentului de la Adamclisi și a popularizat cercetarea arheologică, îndemnându-i pe oameni să descopere urmele vechilor populații ale Dobrogei. Anul viitor comemorăm 51 de ani de la trecerea în eternitate a lui Vasile Canarache, care și-a dedicat ultimii 20 de ani din viață valorificării patrimoniului arheologic al Dobrogei”.  
 
Citește și:

 
#citeşteDobrogea Vasile Canarache, vizionarul care a dezgropat cele mai importante vestigii ale Tomisului. 123 de ani de la naştere (galerie foto inedită)

Vasile Canarache, vizionarul care a făcut din Constanţa un oraş istoric „Când mergi mai adânc cu plugul pe ogoare, găseşti urmele veacurilor trecute“

 

Ti-a placut articolul?



Nume:

Email:

Comentariu*:

Din aceiași categorie

„Piața Independenței. Amintiri din ziua aceea”: Piața cea Mare, personaj central al romanului

„Piața Independenței. Amintiri din ziua aceea”: Piața cea Mare, personaj central al romanului

1165
#DobrogeaDigitală: Alianţele matrimoniale ale Casei Regale a României i-au atras Reginei Maria titulatura de „Soacra Balcanilor“

#DobrogeaDigitală: Alianţele matrimoniale ale Casei Regale a României i-au atras Reginei Maria titulatura de „Soacra Balcanilor“

1202
#DobrogeaDigitală: Un primar controversat. „Sunt cinstit şi n-am linguşit pe cei puternici”

#DobrogeaDigitală: Un primar controversat. „Sunt cinstit şi n-am linguşit pe cei puternici”

1221
#DobrogeaDigitală: 1944. Hirotonia lui Chesarie Păunescu în scaunul episcopal al Tomisului

#DobrogeaDigitală: 1944. Hirotonia lui Chesarie Păunescu în scaunul episcopal al Tomisului

1005
#citeșteDobrogea: Ritualuri funerare în lumea greco-romană a Scythiei Minor (I) - Ovidius, incinerat sau înhumat?

#citeșteDobrogea: Ritualuri funerare în lumea greco-romană a Scythiei Minor (I) - Ovidius, incinerat sau înhumat?

1375
#DobrogeaDigitală: Antica Troesmis și comorile ascunse în pulberea veacurilor

#DobrogeaDigitală: Antica Troesmis și comorile ascunse în pulberea veacurilor

1352
La Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța: Vernisajul unei expoziții inedite, cu fotografii din podul unei case abandonate din Basarabia

La Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța: Vernisajul unei expoziții inedite, cu fotografii din podul unei case abandonate din Basarabia

1923
#citeșteDobrogea: Serviciul Maritim Român la sfârșitul secolului XIX și la începutul  secolului XX (galerie foto)

#citeșteDobrogea: Serviciul Maritim Român la sfârșitul secolului XIX și la începutul secolului XX (galerie foto)

1236
#citeșteDobrogea: In memoriam Lucian Grigorescu, la 55 de ani de la marea trecere

#citeșteDobrogea: In memoriam Lucian Grigorescu, la 55 de ani de la marea trecere

752
#DobrogeaDigitală: Un apostol al Bisericii și al neamului în războiul sfânt

#DobrogeaDigitală: Un apostol al Bisericii și al neamului în războiul sfânt

1779
#citesteDobrogea: Coloana Infinitului, esența spiritualității universale

#citesteDobrogea: Coloana Infinitului, esența spiritualității universale

1301
#citeșteDobrogea: Ultima călătorie a lui Ovidius (III) - De la Roma, spre Tomis. În ghearele primejdiei

#citeșteDobrogea: Ultima călătorie a lui Ovidius (III) - De la Roma, spre Tomis. În ghearele primejdiei

1353
Cititorul, parte din poveste: „Piața Independenței. Amintiri din ziua aceea”

Cititorul, parte din poveste: „Piața Independenței. Amintiri din ziua aceea”

2302
#citeșteDobrogea: Reputatul istoric Grigore Tocilescu, la 170 de ani de la naștere. Odiseea descoperirii vestigiilor de la Adamclisi

#citeșteDobrogea: Reputatul istoric Grigore Tocilescu, la 170 de ani de la naștere. Odiseea descoperirii vestigiilor de la Adamclisi

1617
#citeșteDobrogea: Ultima călătorie a lui Ovidius (II) - De la Roma, spre Tomis. Traseul (De pe Via Appia, pe țărmul Pontului Euxin)

#citeșteDobrogea: Ultima călătorie a lui Ovidius (II) - De la Roma, spre Tomis. Traseul (De pe Via Appia, pe țărmul Pontului Euxin)

1547
#citeșteDobrogea: Mihai Irimia, „om al Dobrogei și Constanței, cu toată ființa lui”

#citeșteDobrogea: Mihai Irimia, „om al Dobrogei și Constanței, cu toată ființa lui”

2781
#DobrogeaDigitală: 1943. Sfințirea bisericii din Măgura, județul Constanța

#DobrogeaDigitală: 1943. Sfințirea bisericii din Măgura, județul Constanța

2454
Romanul lui Cristian Cealera – o magică mașină a timpului

Romanul lui Cristian Cealera – o magică mașină a timpului

4348
#DobrogeaDigitală: Scarlat Vârnav „a făcut pentru şcoala şi biserica din judeţ cât n\'au făcut toţi ceilalţi prefecţi la un loc”

#DobrogeaDigitală: Scarlat Vârnav „a făcut pentru şcoala şi biserica din judeţ cât n'au făcut toţi ceilalţi prefecţi la un loc”

2729
La doar 56 de ani, istoricul Nicolae Gostar s-a stins din viață în prima zi a sesiunii științifice PONTICA

La doar 56 de ani, istoricul Nicolae Gostar s-a stins din viață în prima zi a sesiunii științifice PONTICA

1246