#citeșteDobrogea: Zona centrală a Dobrogei în secolul al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea
07 Jun, 2023 00:00
2719
- De-a lungul vremurilor, zona centrală a Dobrogei a intrat înatenția călătorilor străini și a cartografilor care au întocmit hărți și stampe de epocă.
- Teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră a fost integrat Imperiului Otoman încă din secolul al XV-lea, fiind organizat după principiile otomane de organizare administrativă.
În anul 1711, mai multe corpuri militare au fost trimise sub comanda vizirului Abdi Paşa, care se afla la Karasu ( Karassou). Potrivit hotărârii de a ierna la Adrianopol s-a luat măsura şi s-a emis poruncă pentru ca Abdi Paşa să staționeze la Bazargic, iar Daghestani Ali Paşa să îşi cantoneze trupele la Karasu şi să-şi stabilească reşedinţa la Kustendje.
În anul 1773, Baht Ghirai, care se afla la iernat prin părţile Karasu „ aflând că duşmanul credinţei urmăreşte căruţele familiilor şi copiii scoşi din Babadag şi că au pus mâna pe o parte din ei, i-a oprit pe ghiaurii răufăcători, împrăştiaţi prin sate după prăzi. Oastea de sub comanda vizirului Abdi Paşa, care era valiu de Rumelia şi serascher de Karasu, se împrăştiaseră constatând că el nu făcuse nici o ispravă, deşi avea pe seama lui un post atât de mare, cum era acela al eyaletului de Rumelia. Abdi Paşa a fost mazilit la 16 safer 1187 (9 mai 1773) şi înlocuit cu Nu' man Paşa”.
Abdi Paşa a fost preocupat de realizarea unui sistem defensiv la Karasu şi „l-a fortificat, săpând şanţuri de apărare şi realizând metereze şi construcţii întărite. El a pornit cu oastea către Misiuri (Mesembria- Nesebăr) şi cei mai mulţi ostaşi care se aflau în oastea lui s-au supus, iar unii dintre ei au rămas cu oastea la Karasu”. „Sub comanda lui Nu'man Paşa se aflau 20.000 de soldaţi din care vreo 6.000 erau de sacrificiu (dalkiliç). În popor se răspândise vestea că duşmanii vor ataca oastea aflată la Karasu. Nu'man Paşa serascher de Karasu a primit ajutor din partea lui Elhadj Esper Aga, ceauşbaşiul (serçavuşan) Divanului Imperial, cu scopul de a folosi oastea şi a-l încuraja pe acesta, ştiind că oastea din acele părţi se supunea părerii ceauşbaşiului. Către Karasu au fost îndreptaţi 3.000 de dalkiliçi”.
În acelaşi an, la 13 octombrie, Nu'man Paşa este mazilit după înfrângerea armatei sale la Hârşova, fiind înlocuit cu Daghestani Ali Paşa, care a continuat să fortifice aşezarea Karasu, completând-o cu metereze şi alte tranşee.
Se poate considera că, la Karasu a fost după jumătatea secolului al XVIII-lea, o importantă bază militară, având o garnizoană pentru soldaţi şi fiind prevăzută cu ziduri de apărare.
Din păcate, în prezent nu se întâlnesc vestigii ale acestor ziduri de apărare, poate şi datorită faptului că aşezarea a fost distrusă aproape în totalitate de războiul ruso-turc din 1828-1829.
În secolul al XIX-lea, aşezarea Karasu a continuat să existe şi să se dezvolte, cu toate că Dobrogea s-a confruntat cu o gravă instabilitate, generată de „criza orientală”, ce reprezenta o confruntare deschisă între Imperiul Otoman, considerat „omul bolnav” al Europei, pe de o parte şi Rusia sau Austria, pe de altă parte.
Pe la 1801, un grup de tătari s-a stabilit la Karasu, iar în perioada 1806-1812, în Dobrogea s-au stabilit noi grupuri de tătari, ce proveneau din Bugeac. Aceştia aveau o viaţă nomadă, au folosit Valea Kara-Su, în deplasările lor, pentru ca ulterior să se stabilească aici, unde au înfiinţat nouă sate de colibe. Aveau autonomie, şefi şi kadii (judecători) locali, fiind conduşi la jumătatea secolului al XIX-lea de Mârza Han (Mârza Bey), ce îşi stabilise sediul la Alacapâ (Poarta Albă). Mai târziu, autonomia de care se bucurau, le va fi desfiinţată.
În anul 1817, localitatea Karasu se afla în ruină, după relatările călătorului străin Felix de Beaujour, iar în perioada războiului ruso-turc, din 1826, localitatea Karasu s-a aflat sub ocupaţie ţaristă. În timpul conflictului dintre anii 1828-1829, localitatea a fost gazda comandamentelor militare turc şi mai apoi ţarist. Cu toate acestea, târgul negustoresc a funcţionat şi în aceste condiţii vitrege şi de restrişte.
În această perioadă tulbure, localitatea Karasu a fost teatrul unor confruntări între trupele otomane și cele austriece sau țariste, în perioada "crizei orientale", generată de scăderea puterii otomane și a creșterii interesului puterilor creștine pentru teritoriile ocupate de otomani, acestea erijându-se în apărătoare ale creștinilor din Balcani.
Bibliografie selectivă
*** Cronici turceşti privind Ţările Române, vol. III, Ediţia Mustafa A. Mehmet, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1966
Simion Tavitian, Dobrogea. Pământul dintre ape, Editura Ex Ponto, 2005
Tudor Mateescu, Ştiri noi despre prezenţa mocanilor în Dobrogea în timpul stăpânirii otomane, în R.A., 3, 1971
Constantin Şerban, Victoria Şerban, Tipologia oraşelor din Dobrogea în timpul stăpânirii otomane (sec. XV-XIX), în Peuce, 6, 1977
Nicolina Ursu, Schiţă de istorie a oraşului Medgidia, în C.I.D., Constanţa, 1980
În anul 1773, Baht Ghirai, care se afla la iernat prin părţile Karasu „ aflând că duşmanul credinţei urmăreşte căruţele familiilor şi copiii scoşi din Babadag şi că au pus mâna pe o parte din ei, i-a oprit pe ghiaurii răufăcători, împrăştiaţi prin sate după prăzi. Oastea de sub comanda vizirului Abdi Paşa, care era valiu de Rumelia şi serascher de Karasu, se împrăştiaseră constatând că el nu făcuse nici o ispravă, deşi avea pe seama lui un post atât de mare, cum era acela al eyaletului de Rumelia. Abdi Paşa a fost mazilit la 16 safer 1187 (9 mai 1773) şi înlocuit cu Nu' man Paşa”.
Abdi Paşa a fost preocupat de realizarea unui sistem defensiv la Karasu şi „l-a fortificat, săpând şanţuri de apărare şi realizând metereze şi construcţii întărite. El a pornit cu oastea către Misiuri (Mesembria- Nesebăr) şi cei mai mulţi ostaşi care se aflau în oastea lui s-au supus, iar unii dintre ei au rămas cu oastea la Karasu”. „Sub comanda lui Nu'man Paşa se aflau 20.000 de soldaţi din care vreo 6.000 erau de sacrificiu (dalkiliç). În popor se răspândise vestea că duşmanii vor ataca oastea aflată la Karasu. Nu'man Paşa serascher de Karasu a primit ajutor din partea lui Elhadj Esper Aga, ceauşbaşiul (serçavuşan) Divanului Imperial, cu scopul de a folosi oastea şi a-l încuraja pe acesta, ştiind că oastea din acele părţi se supunea părerii ceauşbaşiului. Către Karasu au fost îndreptaţi 3.000 de dalkiliçi”.
În acelaşi an, la 13 octombrie, Nu'man Paşa este mazilit după înfrângerea armatei sale la Hârşova, fiind înlocuit cu Daghestani Ali Paşa, care a continuat să fortifice aşezarea Karasu, completând-o cu metereze şi alte tranşee.
Se poate considera că, la Karasu a fost după jumătatea secolului al XVIII-lea, o importantă bază militară, având o garnizoană pentru soldaţi şi fiind prevăzută cu ziduri de apărare.
Din păcate, în prezent nu se întâlnesc vestigii ale acestor ziduri de apărare, poate şi datorită faptului că aşezarea a fost distrusă aproape în totalitate de războiul ruso-turc din 1828-1829.
În secolul al XIX-lea, aşezarea Karasu a continuat să existe şi să se dezvolte, cu toate că Dobrogea s-a confruntat cu o gravă instabilitate, generată de „criza orientală”, ce reprezenta o confruntare deschisă între Imperiul Otoman, considerat „omul bolnav” al Europei, pe de o parte şi Rusia sau Austria, pe de altă parte.
Pe la 1801, un grup de tătari s-a stabilit la Karasu, iar în perioada 1806-1812, în Dobrogea s-au stabilit noi grupuri de tătari, ce proveneau din Bugeac. Aceştia aveau o viaţă nomadă, au folosit Valea Kara-Su, în deplasările lor, pentru ca ulterior să se stabilească aici, unde au înfiinţat nouă sate de colibe. Aveau autonomie, şefi şi kadii (judecători) locali, fiind conduşi la jumătatea secolului al XIX-lea de Mârza Han (Mârza Bey), ce îşi stabilise sediul la Alacapâ (Poarta Albă). Mai târziu, autonomia de care se bucurau, le va fi desfiinţată.
În anul 1817, localitatea Karasu se afla în ruină, după relatările călătorului străin Felix de Beaujour, iar în perioada războiului ruso-turc, din 1826, localitatea Karasu s-a aflat sub ocupaţie ţaristă. În timpul conflictului dintre anii 1828-1829, localitatea a fost gazda comandamentelor militare turc şi mai apoi ţarist. Cu toate acestea, târgul negustoresc a funcţionat şi în aceste condiţii vitrege şi de restrişte.
În această perioadă tulbure, localitatea Karasu a fost teatrul unor confruntări între trupele otomane și cele austriece sau țariste, în perioada "crizei orientale", generată de scăderea puterii otomane și a creșterii interesului puterilor creștine pentru teritoriile ocupate de otomani, acestea erijându-se în apărătoare ale creștinilor din Balcani.
Bibliografie selectivă
*** Cronici turceşti privind Ţările Române, vol. III, Ediţia Mustafa A. Mehmet, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1966
Simion Tavitian, Dobrogea. Pământul dintre ape, Editura Ex Ponto, 2005
Tudor Mateescu, Ştiri noi despre prezenţa mocanilor în Dobrogea în timpul stăpânirii otomane, în R.A., 3, 1971
Constantin Şerban, Victoria Şerban, Tipologia oraşelor din Dobrogea în timpul stăpânirii otomane (sec. XV-XIX), în Peuce, 6, 1977
Nicolina Ursu, Schiţă de istorie a oraşului Medgidia, în C.I.D., Constanţa, 1980
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
Ti-a placut articolul?
Din aceiași categorie
#citeșteDobrogea: Musulmani dobrogeni căzuți pe câmpul de luptă în cel de-al Doilea Război Mondial
2062
_thumb2.jpg)
_thumb2.jpg)
_thumb2.jpg)
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: