#citeșteDobrogea: Zone de agrement în Dobrogea interbelică (II)

Cele mai frecventate plaje erau Tataia, care beneficia de o priveliște deosebită, de cabine de schimb și de terase cu restaurant, unul dintre acestea fiind proprietatea lui M. Moscu.

Plaja Duduia se afla în apropierea Vilei Ghica, fiind foarte solicitată în timpul sezonului, aflându-se la îndemâna celor mai comozi sau a celor cu diferite afecțiuni. Cei care nu aveau costume de baie, le puteau închiria la prețul de 5 lei. Nu se percepeau taxe pentru baia în mare, în locurile amenajate. Din oraș, la capătul străzii Tomis, se afla plaja, fiind ușor de ajuns la acestă locație. Ulterior, au fost amenajate plajele Trei papuci și mult mai cunoscuta plajă Modern.


Plaja Mamaia era foarte apreciată și căutată de turiștii români și străini.  Primăria Constanța se preocupa constant de amenajarea acestor plaje, pentru confortul turiștilor. Plaja beneficia de cabine de schimb, bufet, terase și restaurante. Fiind mai departe de centrul orașului, existau curse regulate asigurate de 5 trenuri, care începeau să se deplaseze pe această rută după 20 iunie. Mai existau trăsuri care asigurau transportul celor cu dare de mână, precum și cu o șalupă luxoasă, aflată în proprietate particulară, ce asigura transportul de-a lungul țărmului, folosind tehnica cabotajului, din portul Constanța, până la un debarcader în stațiune.

Se percepeau taxe de baie, adulții trebuind să plătească 7 lei, iar copiii ce împliniseră 4 ani, suma de 4 lei. În acest preț intra și o cabină pentru schimb, pentru un interval de 60 de minute.

La Techirghiol existau două amenajări pentru plajă și pentru băi: Speranța și Alexandrina. Până în anul 1930, autoritățile locale amenajaseră 80 de cabine de schimb, ce deserveau o plajă de 6000 m².

Pentru cazarea turiștilor care soseau din toate colțurile țării pentru tratament, se puteau ocupa 23 de hoteluri și 318 vile, cu 4000 de camere. Unele camere erau de lux, altele puteau fi ocupate de persoane din pătura de mijloc a societății, iar unele case particulare modeste, de cei fără dare de mână, dar care doreau să se trateze de diverse afecțiuni. Veniturile proprietarilor, însumate se ridicau la valoarea de 3 milioane de lei.

          Plajele au reprezentat locuri de atracție pentru turiști, dar și pentru localnici , tratamentul heliomarin fiind benefic sănătății copiilor și celor cu afecțiuni respiratorii.
 
Bibliografie selectivă:
Constanța și Techirghiolul. Ghid ilustrat, 1924, Institutul grafic "Albania", Constanța
Constantza, Institutul de arte grafice al ziarului "Dobrogea jună", 1931
Valentin Ciorbea, Evoluția Dobrogei în perioada 1918-1944, Editura Ex Ponto, Constanța, 2005


 
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea Zone de agrement în Dobrogea interbelică (I)