#Crez și credințe: „Iarba Fiarelor“ de Ion Aurel Candrea II .„Înainte de facerea lumii nu se vedea decăt o apă nemărginit de mare pe care umblau încoace şi încolo Dumnezeu şi cu dracul“

• Este o lucrare de amploare, unde sunt luate în discuție, pe capitole relevante, cele mai răspândite datini și legende transmise din generație în generație
• Unul dintre capitol este dedicat „facerii lumii” (cu o serie de legende cosmogonice în care lumea se naște în lupta dintre spiritul binelui și cel al răului)

Tag. carte veche, iarba fiarelor, ion aurel candrea, povesti, legende
Unul dintre marii lingviști și folcloriști români, școlit la Sorbona, profesorul Ion Aurel Candrea a lăsat contribuții însemnate la cercetarea limbii române vechi din veacurile XVI-lea și XVII.
Volumul „Iarba fiarelor”, apărut în 1928, la editura Cultura Națională din București, reprezintă un studiu comparatist al credințelor străvechi ale românilor, cu specificul lor și, mai ales, cu asemănările pe care autorul le-a găsit cu obiceiuri similare ale altor popoare.
Este o lucrare de amploare, unde sunt luate în discuție, pe capitole relevante, cele mai răspândite datini și legende transmise din generație în generație, născute din imaginația primitivă a privitorilor către cer, către lună și stele, sau din împletirea credințelor intuitive cu cele legate de religia creștină.
Capitolul dedicat „ierburilor tainice”, trece în revistă câteva plante despre care se spune în popor că au proprietăți miraculoase (iarba fiarelor, ferega, mătrăguna), descriind detaliat ritualurile complicate care însoțesc culegerea, folosirea și păstrarea lor.

Despre Iarba Fiarelor

Volumul, în capitolul dedicat Facerii Lumii aduce în discuție faptul că „înainte de facerea lumii, când nu era încă nici pămănt, nici soare, nici lună, nici stele, ca acum, nu se vedea decăt o apă nemărginit de mare pe care umblau încoace şi încolo Dumnezeu şi cu dracul“.

„Şi dracul îi zicea lui Dumnezeu, de câte ori vorbia către dânsul, Fărtate, iar Dumnezeu îi zicea dracului Nefâreate. Săturăndu-se de a tot umblă pe apă fără a se putea odihni undeva, Dumnezeu se hotărăşte să facă pămăntul.
—Ştii ce, măi Nefărtate?
— Ce este, Fărtate?
— Du-te in fundul mării şi adu-mi de acolo un pumn de sămănţă de pămănt, ca să facem un pătişor, unde să ne putem odihni. Dar nu uita că trebue să rosteşti că-l aduci in numele meu, al Domnului».
 
Dracul se repezi în fundul apelor, luă un pumn de pămănt, dar nu în numele lui Dumnezeu, ci in numele lui propriu. Ajungănd însă la suprafaţă şi deschizănd măna, văzu cu ciudă că nu are nimic, căci apa îi spălase tot pămăntul din pumn. Dumnezeu îl mustră că n-a făcut cum îi poruncise, iar diavolul se băgă a doua oară în apă.

Dar nici de data aceasta nu izbuti să aducă pămănt, căci tot nu se înduplecase să rostească numele Domnului. Abia a treia oară, după ce era să se înnece, văzănd cu nu poate aduce pămănt in numele lui, făcu cum îi poruncise Dumnezeu şi putu aduce puţin lut sub unghii. Scoţăndu-I de acolo cu un paiu, Dumnezeu face din acest lut o turtiţă, o pune în palmă, suflă peste ea şi capătă o bucată de pămănt cât un pat.

„Acum avem pămănt pe ce să ne culcăm la noapte», zice Domnul, şi amăndoi se 'ntind să se odihnească. Diavolul, crezănd că Dumnezeu a adormit, şi vrănd să rămăie singur pe pămănt, îl apucă de un picior şi incepe să-l tragă in dreapta şi 'n stănga, in sus şi 'n jos pe acel pătişor, cu gând să-I arunce pe Dumnezeu în apă şi să-l înnece.

Dar cu căt îl trăgeă, cu atăt pămăntul se întindeă mai mult şi astfel crescu mereu pănă se făcu aşa de mare cum vedem astăzi. Iată legenda, aşă cum circulă, cu mici variante, în Oltenia, Moldova, Bucovina şi Basarabia“ - arată autorul în lucrarea din 1928

Despre volumul profesorului Ion Aurel Candrea

Alte capitole sunt dedicate „facerii lumii” (cu o serie de legende cosmogonice în care lumea se naște în lupta dintre spiritul binelui și cel al răului), datinilor străvechi legate de începutul primăverii, de ritualurile menite să aducă ploaia sau să sporească belșugul.

Legat intrinsec de natură, omul simplu a observat-o cu atenție, din cele mai vechi timpuri, și a învățat să descifreze semnificația tuturor  plantelor și animalelor din jurul casei, fiind capabil uneori să facă predicții mai precise chiar decât cele ale marilor cărturari.



Volumul grupează sistematic aceste moduri de interacțiune cu viul, oferindu-ne câte un capitol pentru fiecare entitate de care sunt legate obiceiuri sau credințe, nu doar ale românilor, ci și ale altor neamuri din lume.

Mai putem parcurge în studiul folcloric al autorului fermecătoare tălmăciri despre „Calendarul babelor”, despre credințele legate de diverse fenomene ale naturii sau legende transmise de-a lungul secolelor legate de... strănut.

Cartea are atașat și un index util, care facilitează cititorului trimiterile la ariile sale de interes.
 
Citește și:
#DobrogeaDigitală - Acces universal la informație „Iarba fiarelor”, de I. A. Candrea 

#Crez și credințe„Iarba Fiarelor“ de Ion Aurel Candrea .„În lumea mistică pe care şi-a creat-o imaginaţia aprinsă a omului primitiv, totul era cu putință“