#Dobrogea 143: Meritul dobrogean pentru Liliana Lazia. „Poezia Lilianei Lazia”
25 Nov, 2021 00:00
3060
- „Poezia Lilianei Lazia aduce o notă aparte în peisajul liricii pontice, prin sensibilitate și prin sinceritatea trăirii”
Respectând tradiţia, cotidianul ZIUA de Constanţa a acordat cinci distincţii „Meritul Dobrogean“, însoţite de această dată de medalia cu ilustrarea monedei de la Histria, prima monedă atestată pe teritoriul României, prilej pentru a readuce în atenţia publică cinci personalităţi care au binecuvântat, prin munca lor, pământul dobrogean.
Anul acesta, cinci personalități importante au primit Meritul Dobrogean: Alexandru Barnea (reputat arheolog 17 februarie 1944 București - 08 mai 2020 București), Alexandru Suceveanu (reputat arheolog 11 martie 1940 București - 23 mai 2013 București), Alexandru Avram (reputat arheolog 16 septembrie 1956 Tulcea - 04 august 2021 Histria), Grigore Sălceanu (poet și dramaturg român 23 aprilie 1901, Galați - 19 iulie 1980, Constanța) și Liliana Lazia (fost director al Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman“ din Constanța, 21 iulie 1954 Constanța - 31 martie 2011 Constanța).
În anul 2012, la un an de la plecarea din viața aceasta a fostului director al Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” din Constanța, Liliana Lazia, prietenii regretatului om de litere și cultură i-au adus un pios omagiu prin publicarea volumului „In memoriam Liliana Lazia”, publicat la Editura Ex Ponto.
Printre semnatarii de articole comemorative publicate în volum se numără și regretatul latinist și profesor universitar Ștefan Cucu, care vorbește despre creația poetică a Lilianei Lazia.
„Marea este divinitatea tutelară a întregii creații poetice a Lilianei Lazia”, remarca Ștefan Cucu, subliniind că toate trăirile și gesturile autoarei se derulau în acest spațiu sacralizat. Într-adevăr, Liliana Lazia privea marea cu uimire și bucurie, ca un copil, trăiri pe care le-a așezat în poezia „Ca să privești marea”:
Anul acesta, cinci personalități importante au primit Meritul Dobrogean: Alexandru Barnea (reputat arheolog 17 februarie 1944 București - 08 mai 2020 București), Alexandru Suceveanu (reputat arheolog 11 martie 1940 București - 23 mai 2013 București), Alexandru Avram (reputat arheolog 16 septembrie 1956 Tulcea - 04 august 2021 Histria), Grigore Sălceanu (poet și dramaturg român 23 aprilie 1901, Galați - 19 iulie 1980, Constanța) și Liliana Lazia (fost director al Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman“ din Constanța, 21 iulie 1954 Constanța - 31 martie 2011 Constanța).
În anul 2012, la un an de la plecarea din viața aceasta a fostului director al Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” din Constanța, Liliana Lazia, prietenii regretatului om de litere și cultură i-au adus un pios omagiu prin publicarea volumului „In memoriam Liliana Lazia”, publicat la Editura Ex Ponto.
Printre semnatarii de articole comemorative publicate în volum se numără și regretatul latinist și profesor universitar Ștefan Cucu, care vorbește despre creația poetică a Lilianei Lazia.
„Marea este divinitatea tutelară a întregii creații poetice a Lilianei Lazia”, remarca Ștefan Cucu, subliniind că toate trăirile și gesturile autoarei se derulau în acest spațiu sacralizat. Într-adevăr, Liliana Lazia privea marea cu uimire și bucurie, ca un copil, trăiri pe care le-a așezat în poezia „Ca să privești marea”:
„Ca să privești marea ca un copil, / Să-i arunci a provocare toporul de argint, / Ea se va încolăci de tăișul alb / ca o pisică. / de-i seceri valul cu umbra ta, / Să-i prefaci rănile în curcubeu, / Ea te ridică ușor pe coaja de ape, / Ca s-o privești ca un copil, marea”.
Liliana Lazia a debutat literar în anul 1996, la Editura „Viitorul Românesc”, cu volumul de versuri „Strada mării”. În anul 1999 a publicat la Editura Eminescu cartea de versuri „Mătăsuri, ploi, nisipuri”. Universul domestic este prezent în multe dintre poeziile cuprinse în cele două volume, oferind un spațiu al intimității, al regăsirii de sine, potrivit lui Ștefan Cucu:
„Casa reprezintă ul al topos predilect al creatoarei. (...) Domus-ului îi este consacrat un remarcabil poem, Casa, care degajă melancolie, nostalgie pentru un timp iremediabil pierdut, un irreparabile tempus:
Îngeri copți în pielea oarbă-a sticlei, / Flori ce curg uscate din pereți / Umblă cupa goală / Veștede, cărunte flori de câmp. / Ninge-n hărți orașe de beteală / peste pragul părăsit și strâmb. / Vechi tablouri zac în podul verde / Și topesc în boluri nunți și sorți. / Iar va câștiga doar cel ce pierde / Fără sens, ca timpul pentru morți. (Casa)”.
Liliana Lazia a fost preocupată de rolul și destinul poetului în lume, explica Ștefan Cucu:
„Poetul este văzut ca un nefericit, incurabil visător, neînțeles de cei din jur, aspirând mereu la nemurire, dar neatingând-o niciodată. Autoarea folosește în titlu, cu o anumită doză de ironie, termenul depreciative de „condeier”, ceea ce definește un simplu versificator, nu un creator, în sensul deplin al cuvântului:
Poete: / Muza se dă de-a dura / prin țărâna visului tău / ca o pisică albă, lăsată la dragoste / și limbi de carton fac zile și nopți, / condamnându-te la nefericire. / În zodiac ta scrie clar/ vei purta fracul suav al eroului / ce și-a pierdut din buzunarul drept / toate războaiele și toate drepturile la celebritate (...) (Condeier)”.
Gama cromatică este foarte bogată în poezia Lilianei Lazia, amintind de apetența simboliștilor pentru culori. Ștefan Cucu arată în materialul său că, picturalul domină întreaga poezie a Lilianei Lazia, trimițind cu gândul și la renumitul precept horațian „Ut pictura poesis, în poeziile „Târziu”, „Rime”, „Colind” sau „Cântec pentru toamnă”:
„Poeta percepe aceste culori nu numai cu ochii, ci cu întreaga ființă. Apetența pentru pictural se concretizează și prin imaginea artistului care transpune pe pânză elemente ale lumii înconjurătoare: Un bărbat punând pe pânză / apa / și vântul (Strada Mării)”.
Ștefan Cucu arată că și din punctul de vedere al metricii și prozodiei, registrul creației Lilianei Lazia este extrem de variat, întâlnindu-se în printre versurile ei atât versul „clasic”, tradiționalist cu ritm și rimă, cât și versul alb și cel liber. Mai mult, Liliana Lazia recurge și la ritmuri folclorice, dar și la versul cu incantații magice, după cum se poate observa din poeziile „Descântec, „Rime”, „Și frigul” sau „Prin somn”.
„Poezia Lilianei Lazia aduce o notă aparte în peisajul liricii pontice, prin sensibilitate și prin sinceritatea trăirii”, concluzionează în încheierea materialului său, regretatul latinist și profesor universitar Ștefan Cucu.
Citește și:
#Dobrogea143: La Mulți Ani, Dobrogea! Meritul Dobrogean 2021 - o distincție în amintire
#Dobrogea143 Meritul dobrogean pentru Liliana Lazia. Omul și personalitatea
#Dobrogea143: Meritul dobrogean pentru Liliana Lazia. Dr. Constanța Călinescu - „Un om cu forță intelectuală, cu conduită ireproșabilă”
Ti-a placut articolul?
Din aceiași categorie
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: