26 Jan, 2021 00:00
2466
„Majestății Sale, Maria, regină a României
Profitând de pompa cu care a fost înconjurată vizita Majestăţii Voastre în cea de-a doua Capitală a Ţării şi reşedinţă a ambiţiilor năzuinţelor sale personale, Excelenţa Sa, d. George Mârzescu, ministru al trebilor dinăuntru, a ţinut să comunice urbi et orbi însemnata danie ce urmează a se face, pe provincii, orfanilor de război. Prin gura Excelenţei Sale vitejii morţi din Moldova, Muntenia, Ardeal, Oltenia, Basarabia şi Bucovina au primit asigurarea, că se pot odihni de acum liniştiţi: Guvernul României Mari are toată solicitudinea pentru urmaşii lor lipsiţi fără de vreme de sfatul şi sprijinul părintesc ...
Dar, DOBROGEA, Majestate, n-a făcut ori nu mai face parte din teritoriul României? Sufletul şi graiul nostru, biserica şi şcoala noastră, până şi jocurile noastre ne-au spus întotdeauna că suntem, ne-au învăţat ca să fim Români, Maiestate, iar părinţii noştri au murit ca atari, pentru o cauză de a cărei sfinţenie, ci s-au îndoit, Măria Ra, mai puţin decât oricare altul!
În implorările noastre zilnice către Dumnezeu, atunci când îi ceream, cu mâinile încrucişate înaintea icoanelor, să ne readucă pe taţii sănătoşi acasă, aveam, Majestate, şi rugămintea pentru o Românie Mare şi puternică. Dacă Domnul din ceruri nu ne-a învrednicit să ne revedem părinţii morţi, făcându-şi datoria pe altarul patriei - Dânsul ne-a îndeplinit în schimb ruga cea de-a doua, întinzând hotarele Ţării până-n marginile ei fireşti.
În timp ce însă Românimea întreagă sărbătoreşte această izbândă a dreptăţii veşnice, în ziua în care România Mărită acoperă cu aripile ei protectoare pe fii ei cei mai depărtaţi - noi, orfanii de peste Dunăre, ai căror părinţi au contribuit cu viaţa lor şi cu norocul nostru la făurirea acestei bucurii naţionale, suntem îndepărtaţi până şi de la mila publică ...
Cu ce să fi meritat părinţii noştri, căzuţi jertfe pentru această ţară, sau noi, micuţii, crescuţi în dragostea ei, o asemenea uitare din partea dregătorilor României?
Tu, care eşti mamă de copii, le vei pricepe durerea, Majestate!
Cu toate acestea, nu înţelegem Măria Ta, tânguindu-ne să ne bârfim ţara, acuzând-o de nedreptatea ce ni se face: nu Ţara poate fi făcută vinovată!
Nu voim nici să tulburăm odihna din mormânt a scumpilor noştri părinţi, ori să le jignim memoria, pomenindu-le de inutilitatea jertfei lor supreme: nu pentru aceasta au plecat ei voioşi la război, pentru ca să nu se mai întoarcă niciodată!
Nu jinduim nici la belşugul îmbuibaţilor, cu toate că numai firimiturile de la mesele lor încărcate ne-ar putea îndestula pe noi, nenorociţii!
Ţinem numai prin aceasta, Majestate, să afirmăm înaintea Tronului şi a României întregi, dreptul nostru la existenţă - o existenţă demnă, meritorie şi românească.
Orfanii de război din Dobrogea
Ultimii desmoşteniţi ai soartei din Lumea întreagă.”
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: