#DobrogeaDigitală: „Un adevărat Apostol” din eparhia Tomisului

Un aspect mai puțin cunoscut pentru creștinii dobrogeni este acela că pe tot parcursul perioadei interbelice din Episcopia Constanței a făcut parte și județul Ialomița, dar nu și județul Tulcea, arondat episcopiei de la Galați. 

Cel care a coordonat viața spirituală a ialomițenilor timp de 15 ani a fost episcopul Gherontie Nicolau, care, pe lângă participarea la vizite pastorale, sfințiri de biserici sau evenimente oficiale, a ctitorit o mănăstire în acest județ. Tot sub oblăduirea lui bisericile din județul Ialomița erau des frecventate de consilierii și referenții eparhiali, deplasarea preoților la Constanța în interes de serviciu, în special a celor de la sate, desfășurându-se mai greu.

 

În acest context, revista „Tomis – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, An. XVII, nr. 5, mai, 1940, ne prezintă chipul unui preot model ialomițean de la sat, pe care îl numește „adevărat apostol”, dar căruia autorul nu îi dezvăluie numele și nici parohia, doar îi prezintă inițialele: M.M. Acest lucru este de înțeles, în condițiile în care autorul articolului, pe lângă laudele pe care i le aduce vrednicului preotul, îi ceartă pe preoții cu un comportament mai puțin adecvat misiunii lor.

 

„În parohie a venit imediat după răsboiu şi a terminat Biserica, care de 10 ani era începută. Ne închipuim ce însemneză un sat izolat şi zece ani fără biserică! Obiceiurile şi obligaţiunile creştineşti nepracticate se uită, sau ies din uz. Adăugaţi că în timpul construirii Bisericii, sânt fricțiuni între preot şi credincioşi, pentru strângere de fonduri. Ştim apoi că în războiul trecut, mai mult ca altele, prin lungimea timpului, cât a ţinut şi grozăviile săvârşite, se pervertiseră simţămintele de umanitate şi religioase. Enoriaşii îşi iubesc părintele lor sufletesc, îl respectă, şi-l urmează în sfaturi şi tot ce vrea să facă spre binele şi folosul lor. Biserica este întotdeauna populată şi nu se leneveşte a le explica sfintele învăţături, iar obiceiurile şi datinile străbune sânt practicate cu toată credinţa. M-a surprins plăcut un fel de ordonanţă, pe care am citit-o în Biserică, afişată pe dosul unei uşi a Sfântului Altar. Era o încheiere detailată luată cu epitropii şi consiliul parohial, în care se stabilea orarul serviciilor divine şi atribuţiile din Biserică ale fiecăruia..”

 

Viața preotului și a familiei lui trebuie să se identifice cu învățăturile pe care le predică de la amvon. Numai așa cuvintele preotului vor avea putere în fața credincioșilor. „Apostolul” nostru din Ialomița, învățător și director de școală, era tatăl a trei fete. Toate trei cântau la slujbele bisericești, în special la Sfânta Liturghie, fapt ce l-a impresionat pe referentul episcopiei:

Ceea ce m-a impresionat, mai frumos ca orice, a fost cântarea sfintei liturghii de cele 3 fete ale preotului, pe două şi trei voci după cum era cazul, ireproşabil executată. Mai ales la cântarea heruvicului, mi se părea că e cântare din cer, de departe, de îngeri. Ce exemplu frumos pentru fiicele noastre de preoţi. Cunosc prea puţini fii sau fiice de preot, care să ştie serviciul divin, dar să-l mai şi execute. Ne putând să ţină la internat sau oraş copiii la şcoli, şi-au făcut liceul în particular, una în cl. VII. şi celelalte mai în urmă, după etate. La şcoală preotul a avut şi are rol hotărâtor. Când a venit în sat n-avea şcoală. A înfiinţat comitet şi s-a pus pe muncă grea şi serioasă. Avea şi diploma de învăţător şi deci autoritatea dublă îi dă de lucru dublu. Începând devla o situaţie slabă şi-a construit aproape singur gospodăria. Mai ales lemnăria o lucrează bine. În odaia, pe care o, are pentru atelier, specială, are scule de lemnărie şi fierărie. Mi-a arătat mobilă lucrată în casă, roate la căruţe, iar atenansele din curte numai de mâna preotului erau lucrate. Acesta este preotul M. M. din parohia C. jud. Ialomiţa. Iată adevăratul apostol. Faţă de cele constatate, P. S. nostru Episcop Gherontie l-a cinstit cu rangul de econom.”

 

Pentru a fi mai aproape de comunitate, mai ales la sat, preotul trebuie să se implice și în viața socială. Pe lângă cuvântul Domnului, „Apostolul” din Ialomița umbla cu cărți în desagă pe care le împărțea doritorilor de citit și cultură. Totodată, era președintele Băncii Populare din sat:

 

„La banca populară este preşedinte şi acum avea o sută mii lei dată pentru bumbac la Federală. Prin legea conversiunii unele bănci populare au ajuns la lichidare, dar aceasta şi-a dublat capitalul. Vrea să facă depozit în sat pentru produsele monopol ale statului. Viitorul cooperaţiei e cât se poate de frumos. Băncile, pe care le va apuca acel timp demn, le va fi spre mult bine. Legea serviciului social l-a găsit cu o bogată şi cercetată bibliotecă la casa de cetire, pe care o avea înfiinţată cu zece ani în urmă. Dulap frumos, plin cu cărți, între care toate lucrările editate de Fundaţie sub titlu Cartea Satului. Umblă cu cărţile în geantă şi le dă pe acasă, celor ce ştie a ceti, îndemnând la aceasta pe toţi.”

 

 

 

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.

 

 

 

 

S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.

Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.

Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.

 

#Dobrogea Digitală