Cu ani în urmă, cineva spunea - mai în glumă, mai în serios – că, pentru a pune și mai bine în valoare istoria milenară a Dobrogei, Sciția Minor, ar trebui să „descoperim”... mormântul lui Ovidius. Un demers similar altor „invenții” arheologice, care se practică prin locuri cu pretenții  (SUA e campioană...) și care n-au omorât pe nimeni (sic!).
În realitate, o astfel de inițiativă fantezistă nu este necesară și ar fi mai mult păguboasă. Spre deosebire de alte meleaguri, Dobrogea e binecuvântată de o istorie consistentă și de vestigii spectaculoase. Unele nedescoperite încă, iar cele mai multe, nepuse în valoare pe de-a-ntregul.
Istoria Dobrogei nu înseamnă însă doar vestigii romane (într-adevăr, cele mai importante), monumente ca cel de la Adamclisi și cetăți chiar și mai vechi de atât, ca cea de la Histria. Este istoria oamenilor și a locurilor locuite de ei și în secole mai apropiate, vremuri tulburi și grele din punct de vedere istoric. Înseamnă și geamia Carol, și Sinagoga Mare din Constanța, și bazilicile vechi și bisericile mai nou, și cimitirele de sute de ani - inclusiv unul evreiesc, dacă nu știați, la... Cernavodă.
Sărbătorim Ziua Dobrogei prin oamenii săi, care au fost și sunt, dar și prin ceea ce au lăsat, ca mărturii, în urma lor: clădiri, ziduri (chiar și în ruină), dar și cărți, chiar și vechi, degradate de patina timpului. Orice carte nouă, care vorbește de istoria noastră, e o mărturie necesară. Vă felicit pentru lansarea volumului „De la grecii din Milet la generația Milennials“, despre situația patrimoniului arheologic dobrogean. Dar și pentru Biblioteca Virtuală, pe care o construiți de multă vreme.
La mulți ani, Dobrogea!

#Dobrogea144La mulți ani, Dobrogea! Ziua Dobrogei, la Biblioteca Academiei Române