#DobrogeaAcademică: Istoricul Adrian Rădulescu despre academicianul Ion Nestor - 115 ani de la naștere

Istoricul și arheologul român, membru corespondent al Academiei Române, Ion Nestor (n. 25 august 1905, Focșani - d. 29 noiembrie 1974, București) a coordonat în decursul anilor de activitate cercetările de pe șantierul arheologic de la Păcuiul lui Soare, misterioasa insulă de formă alungită pe Dunăre, localizată la 9 km în aval de localitatea constănțeană Ostrov.
 
Ion Nestor a urmat studiile secundare la Focșani, iar pe cele universitare la București, urmând cursurile Facultății de Litere și Filozofie, secția Filologie Clasică până în 1926, obținând licența în filologie clasică și secundar arheologie. Interesul pentru studiu i-a facilitat specializarea în anii 1928-1932 la Berlin și Marburg (Lahn), participând totodată la cercetările arheologice care relevau cultura neolitică de la Goldberg (ordlingen). Prezența la Berlin l-a adus și în fața unor materiale păstrate în cadrul Muzeului de Arheologie, la secția preistorică, provenind de pe teritoriul românesc, recoltate în deceniile anterioare. Studierea lor i-a permis realizarea fișelor de evidență pentru cele din culturile Cucuteni, Sărata Monteoru, Cernavodă ș.a.
 
Ion Nestor a fost, alături de Sorin Pavel și Petre Pandrea, autor al Manifestului Crinului Alb, publicat în numerele 8-9 (august-septembrie) din 1928 ale revistei Gândirea. A devenit, potrivit criticului Zigu Ornea, un adept al ideologiei rasiste a filozofului german Oswald Spengler.
 
În anul 1932 a prezentat ca teză de doctorat la Universitatea „Philip” din Marburg o pertinentă analiză a stadiului cercetărilor în domeniul preistoriei de pe teritoriul României. Comisia de examinare, apreciind superlativ contribuția cercetătorului, i-a recomandat să întreprindă în continuare noi cercetări care să permită redactarea unei ample lucrări care să ofere o largă paletă de date referitoare la evoluția viețuirii omului în teritoriul carpato-dunăreano-pontic în timpurile îndepărtate. Această lucrare, care prin completările făcute a devenit o laborioasă sinteză, a fost publicată în 1933 în limba germană (Der Stand der Vorgerschichtsforschung in Rumänien) și a fost distinsă de Academia Română cu Premiul „Vasile Pârvan”.
 
Pasionatul cercetător a considerat de datoria lui să aprofundeze problemele coroborând informațiile deja dobândite, tezaurizate în colecțiile muzeelor. În acest sens, la 13 februarie 1934, dr. Ion Nestor, asistent la Muzeul Național de Antichități, informa conducerea Ministerului Instrucțiunii, Cultelor și Artelor că a publicat la Berlin, sub auspiciile Institutului Arheologic din Germania o lucrare de sinteză despre preistoria României. Considerând că este necesară o completare a documentației pe baza unor vizite la muzee și realizarea de fotografii, a solicitat sprijinul material din partea ministerului. Rezoluția ministrului din 13 februarie 1934 solicită academicianului prof. Ioan Andrieșescu, directorul Muzeului Național de Antichități din București, să refere în această problemă. Operativ la 18 februarie 1934 ministerul primea răspunsul lui Ioan Andrieșescu care, prin cele formulate, făcea o călduroasă recomandare la adresa lui Ion Nestor.
 
Doctor docent în istorie, arheolog, cu o intensă activitate în cadrul Muzeului Național de Antichități și a Institutului de Arheologie din București a coordonat în decursul anilor de activitate cercetările de pe șantierele arheologice de la Glina, Sărata Monteoru, Zimnicea, Glăvăneștii Vechi, Corlăteni, Suceava, Dridu, Bratei, Păcuiul lui Soare.
 
Din 1945 a desfășurat concomitent o prestigioasă carieră didactică ca profesor la Universitatea din București, contribuind la formarea de discipoli care, prin cele întreprinse, au dovedit că au receptat cum se cuvine cele învestite de mentorul Ion Nestor. Prin studiile întreprinse, Ioan Nestor a contribuit la fundamentarea procesului de formare a poporului român, constituind totodată un prețios îndreptar metodologic pentru mai tinerii colaboratori prin modul de analiză, de sinteză, de susținere a tezelor enunțate.
 
Ion Nestor a avut contribuții majore în domeniul periodizării culturilor neo și eneolitice a perioadei de tranziție care a condus la epoca metalelor. Contribuțiile sale au fost integrate în tratatul Istoria României, vol. I, 1960 și în Istoria poporului român, 1970.
 
Pedant publicist, cele încredințate tiparului constituie un permanent îndreptar metodologic. Aprecierea din partea cercetătorilor străini s-a concretizat și prin încredințarea misiunii de a fi redactor pentru România a contribuțiilor integrate în Inventaria Archeologica și Prähistorirische Bronzefunde, precum și prin alegerea sa ca membru al Institutului Arheologic German, al Societății de Arheologie din Iugoslavia, al Consiliului permanent al Uniunii Internaționale de Științe Pre și Protoistorice, al Uniunii Internaționale de Arheologie Slavă. La 2 iulie 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
 
Ca formator de viitori cercetători, Ion Nestor era atent la modul de enunțare a constatărilor fiecărui participant pe șantier, intervenind, atunci când considera necesar, cu conexiuni care permiteau o clarificare a problemei în discuție. Pedant până la detaliu, cerea colaboratorilor să acorde atenție fiecărui amănunt întâlnit în cadrul săpăturii, consemnarea imediată a celor observate, permițând ulterior realizarea unei analize a cărei finalitate consta în înțelegerea evoluției modului de viată a creatorilor culturii materiale și spirituale respective.
 
A fost Laureat al Premiului de Stat (1962)
 

„Ion Nestor și-a pus munca sub disciplina modestiei, a seriozității și a perseverenței”

În urmă cu patru decenii și jumătate, în numărul 8 al revistei „Pontica”, istoricul Adrian Rădulescu îi dedica un articol In Memoriam „maestrului venerat, atât pentru sufletul său deosebit, cât și pentru modul patern cu care acesta i-a educat în aulele universitare și pe șantierele arheologice” pe studenții săi. Vă prezentăm în continuare un fragment.
 
„Ca să fim drepți cu noi înșine, trebuie să recunoaștem că Ion Nestor a strălucit datorită dorinței sale de a-și construi în sfera de activitate personală un climat pe măsura temperamentului său unic, din discreție și modestie. El a manifestat tot timpul repulsie împotriva agitației publicitare, convins de adevărul științific, asemenea marilor fenomene ce dau naștere vieții, ia ființă în climat de taină, de liniște și departe de curiozitatea oamenilor de spectacol. Datorită acestor convingeri profesorul Ion Nestor a trecut prin viață lăsând urme adânci în știința istorică a României, dar și amintirea unui truditor ce-și făurea comoara departe de curiozitatea iscoditorilor care prea adesea confundă sudoarea muncii cu gloriola cabotină. Știm și astăzi că în cercetarea trecutului îndepărtat al neamului nostru, deschizător de drumuri noi a fost Vasile Pârvan, acel Magistru ilustrisim, în a cărui activitate prodigioasă și-au dat întâlnire știința metodicii și gândirea logicii.
 
Ion Nestor a fost printre primii istorici români care a intuit inteligent avantajele acestui mod nou de lucru, însușindu-și-l fără zăbavă ca punct de plecare în viitoarea sa activitate de arheolog, alăturându-se marelui său predecesor, de care-l unea acea «afinitate a valorilor elective». Ca și Vasile Pârvan, Ion Nestor și-a pus munca sub disciplina modestiei, a seriozității și a perseverenței - moduri de lucru care nu-și dau roadele repede, dar care conduc cert la adevăruri durabile. Fără îndoială, trăindu-și contemporaneitatea cu câteva decenii mai încoace decât V. Pârvan, Ion Nestor și-a dat seama că ceea ce părea adevăr apodictic ieri, azi înseamnă o simplă dată informativă și că certitudinea proclamată prematur suferă acțiunea de erodare a vremii. De aceea, în savantul recent dispărut, alături de însușirile de care am vorbit, și-a făcut loc și o mare circumspecție. Și dacă la toate aceste moduri de lucru vom adăuga și aplecarea sa către criticism, vom afla taina căreia i se datorează cantitatea relativ modestă de lucrări nestoriene, compensate însă opulent de incontestabila ei valoare calitativă”.
 
#DobrogeaAcademică
#DobrogeaAcademică, proiect ce conectează comunitatea dobrogeană la nucleul intelectualităţii româneşti 
 
Proiectul #DobrogeaAcademică, asumat de cotidianul ZIUA de Constanţa, are ca obiectiv conectarea comunităţii dobrogene la cel mai înalt for al intelectualităţii româneşti - Academia Română.
Gândit ca un demers editorial bivalent, la care contribuie cele mai importante instituţii de educaţie şi cultură constănţene, prin #DobrogeaAcademică se doreşte, pe de o parte, readucerea în atenţia comunităţii a relaţiei Dobrogei cu Academia Română, din toate timpurile - începând cu Constantin I. Brătescu, iar pe de altă parte - un deziderat mai vechi -, porneşte de la convingerea că vor exista academicieni care vor accepta invitaţia de a conferenţia despre cel mai vechi pământ românesc atestat documentar.
Prin intermediul acestui proiect, ZIUA de Constanţa îşi propune ca dobrogenii să cunoască activitatea acestui nucleu al intelectualităţii româneşti, prin promovarea preocupărilor actuale ale Academiei Române.
 
Citește și:

#DobrogeaAcademică: Academia Română felicită echipa de cercetători de la ELI-NP