21 Apr, 2021 00:00
2899
„Nu ştiu, zău, cine din ţara aceasta s-ar încumeta să dovedească până în cele din urmă, că descinde nemijlocit din încuscrirea legionarilor lui Traian eu neamurile lui Decebal ? ... Întrebarea mea, ţin să adaog, nu se îndreaptă către acei Români, cari, simţindu-se Români curaţi, nu fac nici odată caz de românismul ori de naţionalismul lor; ci ea se adresează acelor nepoftiţi „apărători ai neamului", cari, cu îndoiala în suflet şi cu musca pe căciulă, ştiindu-se streini, fac pe Românul, - doar-doar or acoperi o impuritate, de care le e ruşine.
Am spus-o şi cu altă ocaziune şi o repet şi acuma: Un ... escu, animat de coada unui nume oarecare, poate ascunde o origine dubioasă şi chiar necinstită: nu poate îndritui însă pe acel individ, ca să discute obârşia şi simţimintele altora ... Nu este - o spun sus şi tare - manifestare a sufletului omenesc, mai firească şi mai frumoasă ca acea a sentimentului naţional. Până şi socialismul doctrinar a sfârşit prin a admite graniţe naţionale. De cât, est modus in rebus. A agita ideea de naţionalitate în Dobrogea, este o foarte gingaşă chestiune de drept şi de tact. «Streinii» din provincia transdunăreană. - provincie căreia cu drept cuvânt i s-a zis că constitue plămânii României, - nu sunt streini dintre aceia, veniţi ori aduşi de peste mări şi ţări, cu gând de pradă şi de ducă. «Streinii» aceştia formează populaţiunea băştinaşă a provincii, pe care un tratat internaţional a dat-o României pentru consideraţiuni - recunosc - superioare capacităţii de a gândi şi de a pricepe a acelora, cari, neavând ce face, îşi cântăresc ... sentimentele. «Streinii» aceştia, cari nu s-au bucurat de acel drept de opţiune, consacrat în principiu în materie de anexare, - deveniţi Români ipso facto, ipso jure, - au dovedit în toate ocaziunile şi cu toată inima că poartă cu mândrie şi cu cinste numele patriei lor adoptive. «Streinii», aceştia n-au meritat nici odată şi cu nimic injuria de a fi puşi la carantină de nişte indivizi, cari şi-au făcut din «naţionalism» o meserie ...
Nu am pretenţiunea să conving, pe aceştia din urmă mai ales, de sinceritatea şi greutatea cuvintelor mele. O, nu, din păcate şi naţionalismul a ajuns un articol, cu epoci şi pieţe de desfacere! Dacă am relevat însă, chiar aşa în treacăt, lucrul, e că iar s-a adus în discuţie naţionalismul Dobrogenilor şi în special al nostru, al acestora dela Dobrogea jună.
Noi - fireşte - suntem bârna din ochii neadormiţi ai acestor bufniţe patriotice, cobi pe lângă un om, care, strâns cu uşa, a trebuit să recunoască că coboară dintrun amestec greco-bulgar,- din acea „grecobulgărime" pe care a ţintuit-o pentru totdeauna marele Eminescu! ... De altfel, aceştia formează regula: N-am văzut făcând în ţara aceasta „naţionalism" de cât pe renegaţi.
Ştiu însă un lucru, pe care îl deţin dela un dascăl neamţ: Individul, care n-a cinstit pe muma lui adevărată, nici odată nu va şti să cinstească o mumă adoptivă!”
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: