#DobrogeaDigitală – „Amintiri și povestiri”: Impresionanta prietenie dintre discipolul Garabet Kumbetlian și maestrul Stavru Tarasov

 
Pictorul, muzicianul și profesorul dobrogean Stavru Tarasov (n. 6 ianuarie 1883, Letea, județul Tulcea - d. 18 ianuarie 1961, Brașov) a reprezentat un model moral pentru tânărul Garabet Kumbetlian,

constănțeanul de sorginte armeană ce avea să ajungă un valoros profesor inginer, respectat în mediul universitar constănțean și a cărui memorie cotidianul ZIUA de Constanța a cinstit-o printr-o amplă campanie de presă, la finalul căreia avea să fie lansată cartea „Amintiri și poveștiri”, în variantă reeditată.

Ne-am oprit astăzi asupra personalității pictorului cu origini cazac zaporojene (hahol) Stavru Tarasov, întrucât povestea impresionantă a prieteniei celor doi trebuie făcută cunoscută, așa cum ne-a lăsat-o mărturie Garabet Kumbetlian în „Amintiri și povestiri”.

„În anul 1915 a lucrat (Stavru Tarasov – n.r.) ca desenator la Paris, iar la 15 iulie 1915 s-a întors în ţară.
În perioada 1916-1917 a fost mobilizat la Tulcea şi folosit ca translator pentru armatele ruse din Delta Dunării. În perioada 1918-1925 a funcţionat ca profesor de desen la Târgu-Ocna. Aici a cunoscut-o pe profesoara de desen Constanţa Ionescu, orfană de tată şi care fusese apropiată reginei Maria, în actele de caritate pentru răniţii din primul război mondial.
Vizitând-o acasă şi văzându-i albumul de familie cu poze vechi, a descoperit că tatăl fetei era acelaşi cu bărbatul din transa de spiritism de la Paris, care-i prevestise că se va căsători cu fiica lui. I-a mărturisit această viziune Constanţei şi astfel, la 27 iunie 1920, s-au căsătorit. După un an, în 1921 s-a născut fiica lor, Zenovia-Maria-Magdalena.
În anul 1925 Tarasov este profesor la Tecuci, iar între anii 1926 şi 1928 la Bârlad.
În anul 1928 Tarasov se stabilea în Constanţa, ca profesor definitiv, la «Şcoala Normală de învăţători».
În acelaşi an (1928), tatăl meu (primul din dreapta, jos) absolvea „Liceul Comercial de Băieţi”, cu Jean Stoenescu-Dunăre ca director şi Aur Alexandrescu, profesor şi viorist, în calitate de diriginte.
În această perioadă (1928-1930) Tarasov pictează şi expune 88 de lucrări la Bucureşti (Căminul Artelor) împreună cu Tonitza, Paula Moscu şi Demian, la Iaşi (70 de lucrări) în sala Viaţa Românească şi la Constanţa
(120 de lucrări) alături de Dumitru Ghiaţă, Sion, Samuel Mützner, Adrian Maniu, Sârbu şi de Hrandt Avakian, frate cu Beatrice şi văr cu Garbis
Avakian (viorist şi profesor de vioară la Conservatorul din Bucureşti). Din aceeaşi perioadă avem şi autoportretul alăturat.
Începând cu 1 ianuarie 1931, Tarasov se transferă la Liceul Comercial de băieţi”, devenind coleg de cancelarie cu Jean Stoenescu-Dunăre şi Aur
Alexandrescu.
În acelaşi an, 1931, bunicul şi tatăl meu au deschis în Constanţa două mari magazine de vopsele, de unde-şi cumpăra şi Tarasov cele necesare, fapt ce a condus la stabilirea unor legături strânse şi prieteneşti între familiile noastre.

 

DESCARCĂ VOLUMUL INTEGRAL ÎN FORMAT PDF

În anul 1932 Tarasov s-a mutat în strada Ion Adam nr. 2. În acelaşi an
a participat cu tablouri la mai multe expoziţii (Salonul Ateneului Român,
Salonul Oficial Bucureşti, Constanţa, etc). Din acelaşi an este şi catalogul «Un Pictor Dobrogean, Stavru Tarasov», semnat de Mihail Straje şi donat de pictor, cu dedicaţie, tatălui meu.
Din anul 1935 provine şi fotografia lui Tarasov, realizată de Mihai Tican-Rumano în atelierul din Bucureşti al sculptorului Ion Dimitriu Bîrlad, bunicul matern al Margaretei Pâslaru.
Pentru vopselele şi materialele care-i erau necesare şi pe care le cumpăra de la magazinele familiei Kümbetlian, Tarasov avea reduceri şi chiar gratuităţi. Se recompensa în schimb, cu prilejul diverselor sărbători
şi aniversări, cu tablourile pe care le dona familiei noastre. Iată, în continuare, câteva dintre aceste tablouri, din acea perioadă.
Pe spatele acestui tablou se află dedicaţia: «Domnului Agop Kümbetlian, cu ocazia anului nou 1936. Din parte-mi, St. Tarasov Constanţa, 1 ianuarie 1936».
În acelaşi an, bunicii şi părinţii mei au cumpărat o casă, în imediata vecinătate a locuinţei pictorului, pe o stradă paralelă, legăturile dintre ei şi Tarasov devenind extrem de apropiate şi cordiale. Din acel moment, pictorul a devenit musafirul nostru nelipsit, de fiecare seară.
În anul 1938 Tarasov s-a titularizat la Liceul „Mircea Cel Bătrân”, de unde s-a şi pensionat în anul 1941.
În anul 1942 am devenit elevul lui Tarasov, la vioară. Când ajungeam dimineaţa la el pentru lecţii şi îl salutam, îmi răspundea cu „SĂNĂTATE”. La plecare mă îndemna să iau o „ţuică” din vaza de pe masă.
Ţuica era o acadea cilindrică sticloasă, cu un desen de caleidoscop.
După cum se vede, Tarasov cânta şi la chitară. De multe ori, după lecţii, îmi cânta diverse melodii, acompaniindu-se la chitară şi-mi arăta tablourile
finisate şi pe cele în lucru. Îşi lucra singur ramele, cu aceeaşi grijă, atenţie şi dragoste, cu care-şi lucra şi tablourile. În aceeaşi perioadă, maestrul s-a
îmbolnăvit. Medicii i-au recomandat un regim sever şi renunţarea la carne.
Din acel moment (după un post negru de aproape o lună), a devenit
vegetarian. Şi în semn de solidaritate cu el, şi soţia şi fiica la fel, până la sfârşitul vieţii lor.
Pe Tarasov l-a legat o strânsă prietenie şi de (Ha)Cik Damadian.
În anul 1945, de ziua mea de naştere, am primit din partea maestrului,
partitura „Valurile Dunării” a lui Ivanovici, cu o dedicaţie, iar tatăl meu, un valoros autoportret al maestrului, cu dedicaţie.
În acelaşi an (1945), din cauza îmbolnăvirii de plămâni a fiicei, familia
Tarasov, la sfatul medicilor, s-a mutat la Braşov.
La plecare din Constanţa, Tarasov m-a recomandat fostului său coleg de cancelarie de la Liceul Comercial de băieţi, profesorul şi vioristul Aur Alexandrescu (tatăl viitorului compozitor Dragoş Alexandrescu), pentru a continua lecţiile de vioară cu mine. Ca urmare am studiat în continuare vioara cu el, până în toamna anului 1947. (…)
În anul 1957, maestrul a făcut o scurtă vizită în Constanţa, prilej cu care mi-a adus drept cadou, partitura «Capriciului Vienez» al lui Kreisler, şi pe care a aşternut dedicaţia: «Amintire din partea primului profesor de violină, dragului elev din trecut, Gary Kümbetlian. S. Tarasov Constanţa, 26 August 1957».
Vizita mea l-a bucurat nespus de mult. Ne-am reamintit de anii petrecuţi în Constanţa şi am depănat amintiri. La sfârşitul vizitei, când ne-am luat rămas bun, mi-a dăruit tabloul alăturat. A fost ultima dată când l-am văzut pe pictor în viaţă.
În anul 1960, Tarasov şi-a pictat ultimul său autoportret. La 18 ianuarie 1961, Stavru Tarasov a trecut în nefiinţă, devenind nemuritor în conştiinţa semenilor săi. În vara aceluiaşi an se încheia şi cariera mea violonistică în urma unui accident de motocicletă, poate ca un semn postum din partea maestrului, nemulţumit că trădasem, sacrificasem şi jertfisem vioara, pe altarul ştiinţelor exacte”.

 
#citește mai departe în volumul „Amintiri și povestiri”.

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Citește și:

#citeșteDobrogea Cine a fost Garabet Kumbetlian. Biografia unui inginer cu dimensiuni de mentor (galerie foto+document)

 

Galerie foto: