06 Jul, 2020 00:00
3773
„În mijlocul nerăbdării generale, plecarea spre frumoasa Bucovină s'a anunţat pe ziua de 16 Iulie 1925, ora 2 d.a. După un drum cam obositor, ajungem în liniștitul şi pitorescul orăşel Câmpulung, pe ziua de 17 Iulie.
Oraşul, după cum spune şi numele, e așezat într'o vale lungă, înconjurată de munţi. O stradă principală îl tae dela un capăt la altul, stradă, care e şi
centru economie; deoarece toate prăvăliile şi dughenele sunt înşirate dea lungul ei. Case mici, acoperite cu şindrilă, sunt risipite într'o neorânduială veselă.
Atâta tot. Aerul tare, amestecat cu miros de brad ameteşte pentru prima dată pe călătorul, care urcă potecile întortochiate ale muntilor. Apa rece şi limpede ca cristalul, opreşte suflarea gâfâindă a copilului sburdalnic.
O parte din copii au fost adăpostiți de «Internatul de copii români» şi 11 au fost încartiruiți în liceul «Dragoş Vodă. Îndată după sosire, toţi elevii
au fost cântăriți (24 Iulie) şi în ziua plecării au fost cântăriți din nou. Rezultatul a fost mai mult ca îmbucurător, căci unii elevi au crescut în greutate mai mult de 2 kgr.
Colonia şcolară a fost condusă, de dl director G. Coriolan. Hrana a fost cât se, poate de bună şi îndestulătoare. Dimineaţa lapte, la amiazi două feluri de mâncare şi seara asemenea.
Excursii mari nu s'au făcut, din cauza numărului prea mare de elevi, în comparaţie cu fondurile de care dispuneam. În schimb, n'a rămas munte
din vecinătate necutreierat de picior de-al nostru.
În fiecare dimineaţă când aerul rece ne înviora plecam plini de voioşie spre munţii acoperiți cu brazi şi nu ne'ntorceam în oraş, decât când soarele era la amiazi. Am strabătut, fermecaţi de frumuseţea naturii, valea «Dea», am rătacit pe muntele «Tomnaticului» cu panorama aşa de romantică şi pitorească, am ridicat de multe ori panta abruptă a «Runcului», unde la umbra brazilor falnici citeam, cântam. Cei mici se perdeau prin lăstari, căutând fragii fragezi, ce se ascundeau pe sub cioturi, pe sub frunzele crestate. Liniştea adâncă a pădurii te legăna uşor într'o lume depărtată. Într'o vineri, am înconjurat muntele «Bodea», fiind conduşi de dl profesor
Bodnariu. Numai soarele învăluit într'o mantie purpurie ne-a făcut să ne gândim că trebuie să ne'ntoarcem acasă.
În ziua de 5 August, am vizitat casa bătrânului gospodar Al. Flocea, aşezată în valea «Seacă». E făcută din drugi de stejar, ciopliti şi înjghebaţi în mod rudimentar. Pereţii neregulaţi, ferestrele mici.
E acoperită cu şindrilă inegrită. Povara anilor a înclinat-o puţin la dreapta. Gospodarii susţin că e de 200 ani, alţii spun că e de vreo 300 ani. În fața
ei se profilează cu măreţie piscul Rarăului, cu panta golașă şi înălbită şi ceva mai spre dreapta, Pietrele Doamnei. Aerul tare al munţilor a îmbujorat feţele palide ale micuților şi le-a dat vioiciunea şi bucuria vieții, pecete a sănătăţii desăvârşite”.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: