29 Jan, 2020 00:00
1845
„Prenumele de Nazaret apare în biletul de eliberare emis de penitenciarul din Aiud, unde urma să se afle de la 12 septembrie 1958 până la 6 septembrie 1977, pentru fapta de uneltire. Împreună cu fratele său, Haig, și sora sa Jeni, Arșavir a făcut parte dintr-o cunoscută dinastie de intelectuali armeni, care s-a dăruit culturii românești. Minți strălucite, cei trei frați s-au remarcat în deceniul '30, având șansa de a fi contemporani și prieteni cu marii lor colegi de generație Eugen Ionescu, Constantin Noica, Mircea Eliade, Emil Cioran, Dan și Emil Botta, Mircea Vulcănescu, Petru Comarnescu, Barbu Brezeanu, Petre Țuțea (cu care Arșavir împărțise celula de la Aiud).
Arșavir Acterian s-a născut la Constanta (Kiustenge, cum îi plăcea lui să-și denumească orașul natal), în ziua de 19 septembrie 1907. Prietenul său de clasă, Eugen Ionescu, notează despre părinții lui Arșavir, în cartea sa «Souvenirs et derniere rencontre» (Signatur, Elveția, 1989): «În seara dinainte de plecare de nuntă, cu soția mea și cu mine am fost invitați la părinții armeni ai lui Arșavir Aram, tatăl lui și cu soția sa, al cărei nume l-am uitat (Haiganuș, n.n.). Niște armeni pitorești, veseli. Ne-au servit cu măsline fără sâmburi, tăiate-n bucăți - caviarul săracului, cum spuneau ei».
În ceea ce-l privește pe Arșavir, bunul său coleg Barbu Brezeanu notează
în amintirile sale: «Îl prețuiam și îl iubeam de o viață pe decanul breslei noastre scriitoricești, pe sfiosul și bunul nostru Arșavir Acterian. Făceam parte din aceeași tagmă și promoție a Liceului «Spiru C. Haref» (1920-1928), unde acum peste 70 de ani devoram literatura - el cu precădere, pe cea filosofică - în dauna manualelor școlare și mai cu seamă a celor de matematică - antipatie ce ne-a atras tuturor celor din clasa a VII-a modernă epitetele de «ageamii» și de «troglodiți», mânios rostite de profesorul de matematici care era poetul Ion Barbu și care, ne-a devenit, efectiv, profesor de literatură. Tot atunci, în primăvara anului școlar 1928, debutam în «Vlăstaru» - revista liceului - împreună, dar și cu Eugen Ionescu, Noica Constantin».
După terminarea liceului, Arșavir Acterian se înscrie la Drept. Devine avocat stagiar (ca și prietenii săi Mihail Sebastian și Emil Gulian). Se angajează ca secretar la ilustrul său profesor de drept constituțional Anibal Teodorescu. Student fiind, Arșavir face parte din redacția ziarului «Ultima oră», la insistențele lui Petre Comarnescu, având de îngrijit pagina culturală. În 1929 apare «Vremea», subintitulându-se «săptămânal al intelectualității române». Proprietari: fostul primar general al Capitalei, Vasile Donescu, și dramaturgul Al. Valjean, cuscrul acestuia. Arșavir ocupă, vremelnic, funcția de secretar de redacție, având meritul de a strânge în jurul publicației nume ca Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Geo Bogza, Ion Călugăru, Mihail Sebastian ș.a.
El însuși devine colaborator la numeroase publicații din Capitală unde semnează sub diverse pseudonime: Ahașveriș, A. Emin, Ar. Manu, Rivas Ra (Arșavir, anagramă), Alx. V asia, Gh. Zamfir, în Ecoul (1929), Axa (1932), Discobolul (1932), Fapta (1930), Freamătul vremii (1932), ABC (1934-35), DA și NU (1936), Excelsior (1936-39), Duminica (1943). Fusese poreclit «martorul secolului». A mers astfel o vreme cot la cot cu marii lui prieteni. A acceptat să participe, dar fără succes, la un concurs al tinerilor scriitori, cu un manuscris nebeletristic, «Jurnalul unui nefilozof.
Eșecul nu l-a descurajat și nici nu l-a făcut să enunțe la scris. Despre acest prim insucces, Eugen Ionescu, aflat în epoca juneții sale bucureștene, scrie la 3 iulie 1936: «Căpătuirile nu sunt decât înfrângeri. Dar pe lângă bieții oameni și pe lângă iritarea mea, Arșavir trece și surâde. Problemele lui sunt serioase și adânci. El va rămâne ultimul în această viață. El nu poate trăi decât moartea. El își realizează moartea. El va fi primul în viața morții".
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: