03 Apr, 2020 00:00
3749
„În 1906, Armenac Manissalian se căsătorește cu Marietta Aburel, descendentă dintr-o veche familie armenească din Botoşani, rudă cu familiile Missir şi Goilav, stabilite în Moldova de câteva secole şi care au strălucit prin cultura lor aristocratică şi au dat țării personalități în domeniul politic, științific şi cultural.
În anul 1905, Manissalian pune piatra de temelie a celui mai frumos Palat din Constanța, o splendidă bijuterie arhitectonică. Manissalian a apelat, pentru proiect, la arhitectul I.D. Berindei, autor, printre altele, al celebrului Palat Administrativ (astăzi Palatul Culturii) din Iaşi, conceput în stilul neogotic, cerut de comanditari. Monumentalitatea Palatului Manissalian este senină și lipsită de rigiditate prin adecvare la poziție și prin detaliile decorative, atent şi rafinat dozate. Manissalian nu şi-a construit Palatul «în mahalaua armenească», situată dincolo de strada Mircea cel Bătrân, în jurul bisericii ctitorite în 1880 de Nazaret Torosian, ci cu faţa spre bulevardul Elisabeta, care «ţărmurea marea» şi constituia zona rezidențială
prin excelență.
Palatul este cumpărat în anul 1925 de Camera de Comerț şi Industrie Constanța cu suma de 9 milioane lei «de la firma Manissalian Treres, imobil situat pe bd. Regina Elisabeta, colț cu str. D.A. Sturdza, cu fața la mare şi port, având cea mai frumoasă poziție din oraş. Dobândirea acestei proprietăți formează unul din cele mai frumoase capitole ale activității Camerei», se menționează în «Buletinul Camerei de Comerţ şi Industrie Constanţa», volum festiv, editat cu prilejul Semicentenarului Realipirii Dobrogei, Institutul de arte grafice «Eminescu» S.A. București, 1928, p. 11.
Din păcate, acel «giuvaer de artă arhitecturală şi decorativă» a fost distrus în urma bombardamentului din 1941 şi pe locul lui, în 1950, s-a înălțat un bloc de locuințe.
Firma Manissalian cunoaște o puternică dezvoltare prin creșterea masivă a capitalului, situându-se printre cele mai active şi cunoscute în comerțul şi exportul de cereale.
În primul război mondial, Armenac Manissalian vine în ajutorul conaționalilor săi, fiind preocupat de ajutorarea armenilor refugiaţi din Constantinopol.
În portul Constanta sosesc primele nave cu refugiații armeni, scăpați cu viață de masacrele otomane. Guvernul român, prin glasul primului ministru, Brătianu, refuză să acorde azil primilor refugiați armeni. Manissalian își pune întreaga personalitate în joc, știind că se bucură de autoritate în cercurile conducătoare ale țării. Se prezintă la Brătianu, convingându-l că un refuz din partea lui ar însemna trimiterea la moarte a mii de armeni nevinovați. «Răspunzi, dumneata, de soarta lor, domnule Manissalian?», a fost întrebarea premierului. La care, fără nici o șovăire, Manissalian a spus: «Răspund, domnule Brătianu». (...)
Referindu-se la familia Manissalian, scriitorul Petre Vulcan, în cunoscutul volum intitulat «Album național al Dobrogei», editat la 21 aprilie 1906, scria: «Domnul Manissalian, ca şi frații domniei sale, se bucură în orașul nostru de multă simpatie şi s-a distins întotdeauna prin fapte filantropice, contribuind cu obolul lor la alinarea multor suferințe»". (...)
Amărât şi profund dezamăgit, nefiind ajutat, în schimb lovit sub raport moral, Armenac Manissalian închide ochii la vârsta de 59 de ani, nu înainte de a se spovedi celor apropiaţi: «Fă un bine, dar aruncă-l în spate. Nu aştepta de la nimeni recunoştință şi mulțumire»...
Regina Maria a României trimite doamnei Mariette Manissalian o carte poștală înfățișând chipul ei și prin care familia regală prezintă condoleanțe la moartea lui Armenac Manissalian, primul preşedinte al Uniunii Armenilor din România.
Personalitatea lui Armenac Manissalian, faptele lui şi, în special, devotamentul, dăruirea pentru cauza naţiei sale, vor dăinui cât timp va exista comunitatea armeană pe pământul românesc. A fost un Mare Armean”.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: