17 Apr, 2020 00:00
5784
„«Mama s-a născut în Adana (Cilicia) - Turcia, tata era din Cezareea - Capadocia. La puțin timp după venirea mea pe lume, tot la Adana, părinții au pornit în refugiu în Siria, Liban, Cipru (Larnaca). In 1924 am ajuns în România, la Constanţa, unde am rămas până în 1936, an în care ne-am stabilit la Bucureşti. Clasele primare le-am făcut la Şcoala Evanghelică Germană. Mi-a plăcut totdeauna să învăţ. Când eram în clasa a VIII-a a Liceului «Mircea cel Bătrân» a venit prof. Dimitrie Gusti, sociolog şi ministru al învățământului. A dorit să afle ce voiau să devină liceenii. Întrebat de ce mă îndrept spre medicină i-am răspuns că vreau să pot alina suferințele oamenilor. Ca elev, am obținut totdeauna premiul I, iar la absolvire am fost sărbătorit în Constanța la Cazino. Când mi-au pus pe cap două coroane (una pentru premiul 1 al clasei a VIII-a şi una ca premiu de onoare al liceului) a cântat pentru mine Fanfara Regimentului 34 lnfanterie. La bacalaureat am fost calificat pe primul loc. Preşedintele comisiei era George Murnu (traducătorul lliadei). În anul acela au dat examen, împreună, elevii celor opt licee din Dobrogea (băieJi şi fete): Constanţa, Tulcea, Silistra, Bazargic, iar eu am reuşit primul. Profesorii mei de liceu erau foarte bine pregătiți profesional şi de o extraordinară moralitate. Deşi eram emigrant şi am fost în competiție cu fii de personalități, nu s-a făcut
vreo diferență de etnie şi s-au recunoscut cinstit meritele fiecăruia. Ca refugiat am găsit în România o ţară ospitalieră, de aceea port o sinceră recunoștință fată de poporul român.
#citește mai departe în „Armeni de seamă din România”Sunt de felul meu curios şi vreau să ştiu: filosofia, literatura (autorii mei preferați sunt Goethe, Lamartine, Victor Hugo). Mărturisesc că-mi plac romanțele, dar şi muzica clasică, iubesc poezia.
Autorul ales pentru bacalaureat a fost Eminescu. Am de clamat din poeziile lui, iar preşedintele comisiei a avut o deosebită satisfacție şi m-a felicitat: «îmi pare bine că am venit în oraşul lui Ovidiu». In plus, iubesc foarte mult caii. Am fost trei ani medicul unui escadron de cavalerie şi calul m-a salvat de la o moarte sigură.
Lozinca vieții mele a fost un vers din Faust, rostit de corul îngerilor: «Pe acela noi îl mântuim, care veșnic năzuiește pentru ..... binele omenirii». În încheiere pot să spun, fără a face o strictă ierarhizare: am iubit familia, neamul, biserica şi profesia».
Se cuvine să adăugăm la cele spuse de prof. Krikor Pambuccian că a fost ani buni președintele Asociației Studenților Armeni din România, vicepreședinte, în 1945-1994, al Consiliului Eparhial al Bisericii Apostolice armene din România şi, prin hotărârea IPSS Dirayr Mardichian, a fost numit vicepreședinte de Onoare pentru activitatea depusă, a tăcut parte din conducerea Frontului Armeniei şi a Comitetului Democrat Armean.
A fost un membru activ al comunității armene, venind întotdeauna în sprijinul celor care au avut nevoie de sfatul şi ajutorul lui.
A încetat din viaţă cu puţin înainte de a fi împlinit 80 de ani.
Prof. univ. dr. Krikor Pambuccian va rămâne o remarcabilă şi prestigioasă personalitate a medicinei româneşti”.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: