#DobrogeaDigitală - „Armeni sub cupola Academiei Române”, de Simion Tavitian: Groaza de a fi văzut mort a primului mare critic modern al literaturii române, Garabet Ibrăileanu

În Academia Română au fost aleşi, din 1866 până astăzi, peste 1.000 de membri români, iar din străinătate peste 500. Aşa încât travaliul publicistului constănţean Simion Tavitian de a contura o dimensiune mai veridică a contribuţiei elitei armenilor de pretutindeni la ştiinţa şi cultura românească şi universală, în paginile volumului „Armeni sub cupola Academiei Române”, este cu atât mai meritorie.


Astăzi ne oprim asupra celei de-a cincea biografii din cele 11, cât cuprinde volumul.
 

„Prin întreaga lui activitate, Garabet Ibrăileanu (23 mai 1871 – 11 martie 1936) poate fi considerat primul mare critic modern al literaturii române. Nimeni până la Ibrăileanu n-a studiat mai aprofundat raportul dintre cultura şi literatura română preocupat de trasarea perspectivelor de dezvoltare ale creaţiei literare româneşti.


Născut la 23 mai 1871, la Târgu Frumos, unde părinţii săi, Teodor şi Maria (Marcovici) Ibrăileanu, ţineau o prăvălie pe strada principală, Garabet Ibrăileanu era la origine armean, având strămoşi îndepărtaţi în Moldova. În 1872 părinţii săi se stabilesc la Roman, în casa Varteniei Marcovici. În 1876 îi moare mama, iar la scurt timp şi unica soră, Maria, în vârstă de doi ani.


Şcoala primară o începe la Bacău şi o continuă la Roman, remarcându-se ca un elev dotat, „cel mai bun din şcoală". După terminarea cursurilor, trece, în septembrie 1883, la Gimnaziul „Roman-Vodă”. Formaţia intelectuală a viitorului critic începe să se consolideze în liniile ei fundamentale la Liceul „Codreanu" din Bârlad. În iunie 1890 termină cursurile liceale, iar vara o petrece la familia Trancu, la Iveşti. În septembrie 1890 susţine, la Universitatea din Iaşi, bacalaureatul, confirmat de Rectorat la 29 septembrie, iar diploma o obţine la 28 noiembrie 1890. La 7 octombrie a aceluiaşi an îi cere decanului să fie înscris „printre studenţii regulaţi ai Facultăţii de Litere" din Iaşi. Contactul cu Iaşiul lui Eminescu şi Creangă însemna şi apropierea reconfortantă de umbrele şi duhul trecutului.(...)


La 16 aprilie 1895, Ibrăileanu cere să fie admis la examenul de licenţă, propunând ca subiect pentru scris „Monadologia lui Leibniz”, iar la
oral Filozofia Renaşterii. Procesul verbal nr. 273 din 22 aprilie 1895, semnat de A. D. Xenopol, C. Leonardescu, Al. Densuşianu, A. Vizanti, I. Caragiani, îl declară admis la ambele probe, cu trei bile albe şi două roşii, proclamându-l, în acelaşi timp, licenţiat în „ştiinţele istorice-filozofice". (...)


În 1901, Ibrăileanu se căsătoreşte cu fiica preotului Gh. Carp, Elena, născută în 1873, licenţiată a Universităţii din laşi, secţia ştiinţelor fizico-naturale. În 1902 se naşte unicul său copil, Maricica.(...)

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!

La 6 aprilie (1934) este internat, în stare gravă (afecţiuni renale), în Sanatoriul Diaconeselor din Bucureşti. (...) După 11 noiembrie 1934 părăseşte spitalul şi se întoarce la laşi. La 26 octombrie 1935 este internat din nou la Sanatoriul Diaconeselor. (...) Curând, însă, clădirea şubredă a trupului avea să se surpe de roaderea neclintită a bolii. Suportase o intervenţie chirurgicală şi medicii aşteptau să
se întărească pentru a-l opera din nou.


Prevăzându-şi sfârşitul, profesorul se pregăti pentru ultimul act. A cerut familiei ca după ce va muri să fie înfăşurat în cearşafuri multe şi închis imediat în sicriu. Nimeni să nu se apropie de corpul lui. Să nu i se ţină discursuri la înmormântare şi să nu i se aducă flori. Să fie grabnic incinerat.

„Bătrâneţea e carne veche, e inestetică, e impură - scrisese. E o ruşine, căci este restul unui organism învins de natură. Boala când nu-i acută şi trecătoare e aceeaşi deteriorare, aceeaşi ruşine, o bătrâneţe prematură! Iar moartea, definitiva victorie a naturii asupra omului, este suprema ruşine".

A trecut în nefiinţă în noaptea de 10 spre 11 martie 1936, la ora 11 şi jumătate. Nu împlinise 65 de ani. Dimineaţa, corpul învelit în giulgiuri şi introdus în coşciug, aşa cum ceruse el, a fost depus în capela sanatoriului. Ion Botez, delegat al Universităţii din Iaşi, a adus la îndeplinire ultimele dorinţe ale decedatului.


Lui Ibrăileanu i se cântă un sfert de oră andantele din Simfonia pastorală (a şasea) a lui Beethoven. Era chiar placa din discoteca lui cu Scena la pârâu care-i evocase în glas de păsări şi susur de izvoare bucuria dispersiunii în cosmos sub imensitatea clopotului celest.
Au fost de faţă: Cristea Ibrăileanu (văr), Constantin Teohary şi Radu Carp (cumnaţi), Zoe Ibrăileanu, Maria şi Gh. Agavriloaie, colonelul Carp (cumnat) cu soţia, M. Carp, maior Crapeleanu cu soţia, Veronica Carp, Rodica Teohary (rude), apoi: profesorii Ion Botez, Emil Diaconescu, Petre Bogdan, Petre Andrei şi Mihai Ralea, H. Sanielevici cu soţia, Gr. Tranculaşi, dr. P. Cazacu, Constantin Kiriţescu, profesor Al.Valeriu, N. G. Lupu cu soţia, dr. N. Lupu, Costache Lupu, deputat, Marin Simionescu Râmniceanu, D. D. Pătrăşcanu cu soţia sa, H. Streitrnan, Demostene Botez, Cezar Petrescu, Al. A. Philippide, Ury Benador, N. D. Cocea, dr. Iulia Mironescu, M. Sevastos, Lucia Costin şi Lizica Pandrea, Olga Mavrodineanu, G. Lesnea, maiorul Sadoveanu cu sotia,librarul M. lliescu, Henriette Yvonne Stahl, Octav Dessila, Emil Ocneanu, F. Dima, Nina Arbore, Eugen Crăciun, Fr. Rainer, I. Al. Brătescu-Voineşti, Aureliu Weiss etc. (M. Grindea, „lncinerarea lui G. Ibrăileanu", în „Dimineaţa", din 14
martie 1936, p.3).


Presa întreagă a consemnat dispariţia criticului G. Ibrăileanu. Au semnat materiale N. Iorga, Octav Botez, Mihai Ralea, Mihail Sadoveanu, G. Călinescu, Constantin Stere si altii.(...)
Groaza de a fi văzut mort i-a fost atât de mare, încât - după hotărârea lui - a fost înfăşurat în giulgiu şi închis numaidecât în sicriu. Focul n-a lăsat din rămăşiţele lui pământeşti decât un pumn de cenuşă transportat şi înhumat de soţia lui la Iaşi“.

#citeşte mai departe în „Armeni sub cupola Academiei Române”
# „Armeni sub cupola Academiei Române”
#Autor Simion Tavitian


Dacă în urmă cu 121 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.

DREPTURI DE AUTOR

a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.

b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.


Sursa foto: „Armeni sub cupola Academiei Române“, de Simion Tavitian


Citeşte şi:

#DobrogeaDigitală - „Armeni sub cupola Academiei Române“, de Simion Tavitian: Destinul savantei Ana Aslan, prima doamnă a medicinei româneşti. A declarat greva foamei, pentru a-şi îndupleca mama

#DobrogeaDigitală - „Armeni sub cupola Academiei Române”, de Simion Tavitian: Condiţii grele de afirmare pentru părintele neurochirurgiei româneşti, Dumitru Bagdasar

#DobrogeaDigitală - „Armeni sub cupola Academiei Române”, de Simion Tavitian: Opera filosofului şi omului de cultură Nicolae Bagdasar

#DobrogeaDigitală - „Armeni sub cupola Academiei Române”, de Simion Tavitian: Spiru Haret, cel dintâi astronom român