08 Jan, 2020 00:00
2720
Mihail Jora este un astfel de exemplu. „Cel care a trudit fără preget pentru gloria muzicii naţionale şi universale, pentru a continua, cu mijloace proprii şi inedite, moştenirea lui George Enescu, pentru afirmarea pe plan mondial a culturii muzicale româneşti, s-a născut în oraşul Roman, la 2/14 august 1891.
Compozitor, dirijor, academician, profesor universitar la Bucureşti, descindea pe linie maternă dintr-o veche familie armenească, stabilită de multă vreme în Moldova. Din aceeaşi familie s-a ridicat şi Paul Ciuntu, fratele mamei (unchiul lui Mihail Jora), compozitor, pianist, dirijor, profesor deosebit de aprecjat la vremea sa, aptitudini pe care le regăsim şi la Mihail Jora.
Tatăl, Vasile Jora, se trăgea din străvechi familii moldoveneşti de comandanţi de oştire, dregători, cărturari, dintre care antecesorii săi cei mai apropiaţi, tatăl şi bunicul, luaseră parte, alături de marile personalităţi ale secolului trecut (Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Vasile Conta, Costache Negri) la principalele evenimente istorice ale timpului.
Primele două clase primare Mihail Jora le-a urmat în satul Domneşti şi la Focşani, ultimele două în particular, cu examenul trecut la Iaşi. În toamna anului 1901 este înscris la Liceul Internat, o renumită şcoală pentru rolul avut, de-a lungul anilor, în formarea multor personalităţi de valoare ale ştiinţei şi culturii româneşti.
În 1909 termină liceul şi, conform dorinţei părinţilor, în special a tatălui, se înscrie la cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii din Iaşi. Dacă până atunci dorinţa de a se consacra în întregime muzicii nu se putea încă preciza, întâlnirea de la Sinaia cu George Enescu, de care avea să-l lege apoi o adâncă şi trainică prietenie, i-a rotunjit-o într-o hotărâre durabilă ce nu se mai putea clinti.
Fără să se despartă de studiile juridice, pe care avea să le ducă până la licenţa obţinută în 1912, Mihail Jora a folosit anii de universitate spre a-şi continua iniţierea muzicală din nevoia lărgirii cunoştinţelor sale. La vârsta de 20 de ani făcuse progrese nu numai în domeniul tehnicii pianului, ci şi în al expresiei, cântând cu virtuozitate preludii şi fugi de Bach, sonate
de Mozart şi Beethoven, piese de Schumann, Liszt şi Brahms. Paralel cu studiile de pian, s-a înscris şi la Conservator. Între anii 1909-1911 a urmat clasa de teorie şi solfegiu a profesoarei de etnie armeană Sofia Teodoreanu. În toamna anului 1911 s-a înscris la cursul de armonie al lui Alexandru Zirra.
Problema alegerii unui drum în viaţă era hotărâtoare pentru tânărul Jora. Dar cu argumente pe care i le dicta intuiţia, el a obţinut, în sfârşit , chiar în toamna anului 1912, încuviinţarea mamei sale de a studia muzica.(...) Mihail Jora a fost unul dintre principalii animatori ai culturii muzicale bucureştene, cu toată tinereţea şi lipsa de experientă şi cu toate că o nouă recidivă a infecţiei pretinde îngrijiri speciale şi o perioadă mai lungă de repaus.
În 1919 pleacă la Paris pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele şi măiestria profesională în favoarea artei româneşti, ale cărei aspecte complexe îl preocupau permanent. (...)
Drept recunoştinţă, după trecerea în nefiinţă a maestrului Mihail Jora, s-a creat Fundaţia „Mihail Jora", care acordă premii anuale pentru interpreţii de lieduri, iar în cadrul Radiodifuziunii Române o Sală de concerte îi poartă numele.
Mihail Jora rămâne în istoria culturii româneşti ca acela care a ctitorit şi a dus până la desăvârşire două direcţii ale creaţiei muzicale: liedul vocal şi baletul“.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: