#DobrogeaDigitală - „Arta brâncușiană este imnul țîșnit dinlăuntrul omului”

Astăzi se împlinesc 63 de ani de la moartea lui Constantin Brâncuși, românul a cărui viziune de o originalitate nemaiîntâlnită avea să revoluționeze arta universală.
 

 
Născut la 19 februarie 1876, la Hobița, un mic sat din județul Gorj, Brâncuși învață singur să scrie și să citească, în vreme ce păstorea prin munți oile familiei și sculpta în lemn, descoperindu-și astfel talentul care avea să-l facă celebru pe tot mapamondul.
Lucrările sale atrag atenția unui industriaș care, în anul 1894, îl aduce la Școala de Arte și Meserii din Craiova. În anul 1895, Brâncuși pleacă la Târgu Jiu, unde se angajează la o vopsitorie, după care, în 1896, pleacă la Viena, unde se angajează ca cioplitor în lemn, pentru a-și putea susține financiar șederea.
Este un moment care avea să influențeze puternic viața sa artistică ulterioară.
 
În anul 1898, este admis la Școala Națională de Arte Frumoase de la București, dar pentru a putea să participe la cursuri este obligat să-și vândă partea de moștenire de la Hobița unuia dintre frați. Muncește enorm, obține o bursă, și încheie școala cu calificative maxime.
 
În timpul studenției, lucrarea sa „Bustul lui Vitellius” obține „mențiune onorabilă”, în anul 1900 obține prima medalie de bronz pentru realizarea unui bust după un model antic – „Capul lui Laocoon“, un an mai târziu lucrarea „Studiu” câștigă medalia de argint, iar în 1902, primește medalia de bronz pentru „Ecorșeu”, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, realizat timp de doi ani, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, profesorul său. În anul 1903 primește prima comandă a unui monument public – bustul generalului medic Carol Davila – realizare care este instalată la Spitalul Militar din București, rămas până astăzi singurul monument public din București al lui Brâncuși.
 
În primăvara anului 1904, pleacă pe jos spre Paris, o călătorie obositoare și costisitoare, artistul fiind nevoit să își vândă câteva din bunurile personale pentru a-și atinge destinația. În drum spre capitala Franței, face escale la Budapesta, Viena, München, Zürich și Basel, unde vizitează muzee și atelierele unor pictori și sculptori. La un moment dat, pe drumul spre Paris, la Lunéville, se îmbolnăvește de pneumonie infecțioasă gravă, este tratat la un spital de maici, iar după însănătoșire parcurge cu trenul ultima bucată a drumului, pentru ca în iulie 1904 să ajungă la Paris.
 
Aici cunoaște foamea, boala, neajunsurile traiului de zi cu zi, lucrând, la început, ca spălător de vase în restaurante. În anul 1905, primește o bursă din partea ministrului român al Cultelor și Instrucțiunii Publice și se înscrie la examenul de admitere la Școala de Belle Arte, unde va învăța la clasa sculptorului Antonin Mercié, unde avea să îl întâlnească pe celebrul pictor Amedeo Modigliani, de care avea să îl lege o remarcabilă prietenie.
 
Anul următor aduce primele expoziții pariziene al lui Brâncuși, la Société Nationale des Beaux-Arts și la Salon d’Automne din Paris, iar critica artistică era plină de laude la adresa artistului, însă în acel an, la împlinirea vârstei de 30 de ani, părăsește cursurile Școlii de Belle Arte, atingând limita de vârstă.
 
În anul 1907, trei opere ale sculptorului erau prezentate în cadrul salonului Societății Naționale a Artelor Franceze, la vernisaj fiind prezent chiar Auguste Rodin, care îl invită pe Brâncuși să îi devină ucenic, o mare onoare de altfel, refuzată însă de sculptor, care avea să își motiveze gestul cu celebrele cuvinte: „Nimic nu crește la umbra marilor copaci“.
 
În același an, Brâncuși primește o comandă pentru monumentul funerar al unui moșier bogat din Buzău, o statuie reprezentând o tânără care îngenunchează, intitulată „Rugăciune”, iar în 1908 realizează prima versiune a „Muzei adormite“, sculptura unei fețe de femeie ale cărei trăsături sugerează un bloc de marmură nedefinit, prima operă în care influența lui Rodin era totală.
 
În atelierul său parizian, devenit curând loc de pelerinaj al celor mai importanți creatori ai lumii, Brâncuși își realizează capodoperele care aveau să influențeze hotărâtor arta modernă universală.
 
Lucrările sale sunt unele dintre cele mai apreciate și valorizate opere de artă din întreaga lume, fiind, de departe, cele mai bine vândute creații ale vreunui artist român din istorie și al patrulea în topul celor mai valoroase creații din lume, după Giacometti, Modigliani și Matisse.
 
În volumul său „Retroproiecții literare”, aflat în Biblioteca ZIUA de Constanța, Pericle Martinescu îi dedică artistului un portret memorabil:
 
„Brâncuși e absolut original, fiindcă el nu folosește niciodată un material «cules», ci pornește de la senzația sau impresia proprie, avînd la bază o concepție artistică riguroasă, obținută după multe eforturi și meditații, și care doar prin intermediul voinței conștiente a artistului de a exprima esențialul se întîlnește cu vechea mentalitate populară și chiar primitivă.
 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!

 
La fel ca și în aceasta, și fără să reacționeze împotriva ei, arta brâncușiană este imnul țîșnit dinlăuntrul omului, ca un extaz profund în fața existenței, prin care ființa umană tinde să se contopească cu marile mistere ale naturii înconjurătoare. Dînd, aparent, impresia de sterilitate, arta lui Brâncuși este, în realitate, o creație sintetică, însă plină de avînt și în ea vibrează bucuria și euforia specifice sensibilității românești inalterabilă și nedegradată de tehnicismul vieții moderne.”
 
Brâncuși se stinge din viață la 16 martie 1957, fiind înmormântat în cimitirul Montparnasse, din capitala Franței.
Muzeul de Artă Modernă din Paris adăpostește atelierul integral al marelui artist român, obiectele prezentate dezvăluind drumul artistic de la Hobița către centrul universului artistic.

Sursa foto: captură YouTube/Arhivă TVR Cultural
 
Citește și:
 
#DobrogeaDigitală - „Retroproiecții literare”, de Pericle Martinescu: Brâncuși, omul infinitului - „înainte de a fi un inovator, este un aventurier”