25 Dec, 2019 00:00
4311
„După ce trenul se pune din nou în mişcare, la capătul celălalt al cordonului litoral, apare Preventoriul Agigea, dependenţă a Ministerului Sănătăţii, instituţie formată din câteva pavilioane reconstruite de curând din cărămidă - şi peste câteva minute de mers prin coridorul săpat printre dunele de nisip acoperite cu săbiile verzi-cenuşii ale Orzului sălbatic, tivite în stânga de panglica albastră argintie a mării, călătorul vede în fine o impunătoare clădire albă, cu 2 etaje şi cu o terasă deasupra, flancată pe laturi de câte o clădire mai mică. La poarta din faţă, ce se află chiar lângă calea ferată, se observă o firmă pe care stă scris: Staţiunea zoologică marină Regele Ferdinand.
Este tocmai clădirea plină de mistere, ce excită curiozitatea sezonistului dela Eforie, care neputând pătrunde prin poarta din faţă se mulţumeşte să-i dea târcoale de jur împrejur şi mai ales pe din dos, doar va smulge câte ceva din necunoscutul ce ascunde aceasta misterioasă clădire.
Pentru naturalişti este un minunat palat al Ştiinţei, oază de reconfortare pentru cercetătorul trudit şi însetat al stepei, isvor de nesecată bunăvoinţă pentru cei care sunt admişi a lucra în această staţiune.
Există de 9 ani, fiind deci o instituţie relativ tânără. Deşi încă la început, Staţiunea zoologică dela Agigea a avut de luptat până acum cu numeroase greutăţi dintre cele mai mari - şi mai ales, a putut înregistra, în această sbuciumată viaţă, cele mai frumoase rezultate în domeniul cunoaşterii faunei Mării Negre.
Acum 9 ani, pe locul unde azi ea se ridică maiestoasă, nu era decât un câmp acoperit cu dune care cutropeau şi aproape acopereau dinspre mare, o clădire scundă şi ruinată, rămasă din timpul ocupaţiei germane. Bălăriile înalte până la brâu, care creşteau pretutindeni din abundenţă, acopereau cu grije aceste ruşinoase resturi din timpul răsboiului. Șerpi, broaşte ţestoase, popândăi, dihori şi vulpi se furişeau nestânjenite de nimeni prin acest paradis al singurătăţii.
Spre mare, doar câţiva pescari lipoveni care trăiau ca troglodiţi în peştera săpată în lutul ţărmului, mai tulburau din când în când cu cântecele lor tărăgănate, liniştea- scurtului popas al păsărilor călătoare. Dar acest singuratic paradis al stepei, avea marea calitate de a cuprinde, într'un spaţiu relativ mic, o variaţie infinită de condiţii de viaţă animală, terestră şi mai ales marină – unde fără o anumită pregătire technică se putea strânge de către oricine un important şi variat material de studiu. Intr'un cuvânt, toate condiţiile necesare pentru fundarea unei staţiuni zoologice.”
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: