08 Jul, 2020 00:00
3278
„Însemnătatea covârşitoare a Dobrogei şi a judeţului Constanţa în special, cu portul său la mare, nu are trebuinţă să mai fie demonstrată. Ea a fost concretizată în simplele dar cuprinzătoarele cuvinte ale unui mare bărbat de stat român, când a atribuit acestei provincii funcţiunea «plămânilor ţării»; importanţa Dobrogei a fost în mod strălucit calificată, când Regele Carol I a preţuit-o ca «piatra cea mai scumpă de pe Coroana Majestăţei Sale».
Tocmai această deosebită însemnătate însă a provinciei noastre şi mai ales situaţiunea sa geografică, din care Congresul din Berlin şi-a făcut o chestie de onoare, necesitează o permanentă veghe asupra tuturor lipsurilor şi nevoilor sale, şi o deosebită solicitudine faţă de care nici un sacrificiu să nu pară împovărător.
E locul şi timpul s-o spunem că, cu toate acestea, Dobrogea n-a fost preţuită până astăzi la justa ei valoare, şi nu numai de către aceia, cari îşi fac o cinste din neştiinţa lor în ale aşa numitei vieţi politice a ţării, ci şi de către cea mai mare parte din conducătorii destinelor noastre, cari îşi fac o fală din faptul că, cunosc mai bine Tirolul şi Elveţia decât Dobrogea - pământ din pământul ţării lor! Această dezinteresare criminală, ale cărei roade s-au putut de altfel observa şi până acuma, - impune aşa dar eu atât mai mult acelora, cari îşi propun să reprezinte interesele Dobrogenilor, o grije şi un studiu neîntrerupte şi neobosite, pentru ca să binemeriteze nu numai din partea locuitorilor provinciei, cari până astăzi n-au văzut o zi bună, ci chiar din partea întregei ţări, pentru care soarta Dobrogei e o chestie de viaţă şi de moarte.
Dintre nevoile imediate ale Dobrogenilor schiţez: Comunele cu avutul lor să fie încredinţate gospodarilor şi acelora cari au contribuit cu obolul lor la casele obşteşti. Să se înceteze cu sistemul primarilor numiţi, cari, când nu sunt luaţi dintre antreprenorii «de meserie» sau dintre indivizii fără de căpătâi, se recrutează din imberbi sclivisiţi, cari sfidează morala publică şi constitue un pericol şi o ruşine pentru administraţiile comunale.
Chestiunea proprietăţii imobiliare rurale trebue odată pentru totdeauna limpezită şi stabilită. Să dispară nesiguranţa şi jaful de până astăzi, - iar gaşca din Ministerul de Domenii, care a pus atâta lume pe drumuri şi pe cheltuială, să fie exterminată.
Administraţia din această parte a ţării, - asupra căreia cad cea mai mare parte din păcatele trecutului, - în care însă s-au menţinut destule elemente cinstite şi destoinice, - şi în care au intrat în ultimul timp mulţi tineri cu dor de muncă şi cu amor propriu, trebue sustrasă oricărei influenţe din afară şi devotată serviciului public. Pentru aceasta e nevoie ca ea să fie pusă la adăpostul zilei de mâine şi - ţinându-se seamă de condiţiunile de trai locale, de populaţiunea flotantă care scumpeşte totul - să se dea tuturor funcţionarilor din Dobrogea indemnizaţii de locuinţă, - lucru introdus la unele administraţiuni.
Dobrogea, care este şi trebue să ne rămână scumpă, fiindcă este «preţul Basarabiei», - Dobrogea a cărei stăpânire de fapt ne-a asigurat-o şi ne-o păstrează vitejia Căciularilor Marelui Căpitan, - trebue apropiată şi câştigată sufleteşte cât mai mult de Ţara Mumă. Pentru aceasta e nevoie de noui împroprietăriri, nu însă în persoana unor oameni istoviţi fiziceşte şi sufleteşte, - cari s-au văzut siliţi a intra din prima zi sluji la aceia, la cari veneau să-i naţionalizeze, - ci prin coloni tineri, viguroşi, mândri, întăriţi şi ajutaţi prin legi speciale.
Tot pentru aceasta, educaţiunei sufleteşti a tinerilor generaţiuni din provincie trebue să i se dea o îngrijire deosebită. Preoţii şi învăţătorii din această parte a ţării, cari s-au arătat până acuma de laudă şi au dovedit o vrednicie meritorie, trebuesc ridicaţi în ochii lumii, înconjuraţi de toată stima şi consideraţiunea ce cu drept li se cade şi încurajaţi materialiceşte în aşa fel, încât gospodăriile lor să fie o pildă şi o mândrie a satelor.
Lucrările de canalizare ale oraşului au nevoe de o nouă verificare, pentruca să li se asigure o întrebuinţare normală. Mamaia trebue plantată, pentruca să merite reclama ce i se face. Jocurile de noroc, introduse la Casino-ul oraşului, trebuesc cum-cum desfiinţate. Funcţionarea magaziilor-silozuri trebueşte în mod negustoresc reglementată, iar taxele mai naţional cumpănite. Pe moşia comunei Constanţa să se încurajeze formarea unor ferme-model, pentru aprovizionarea cu alimente a oraşului şi eftenirea astfel a traiului, ajuns aci excesiv de scump. Vânzarea din această moşie să nu se mai facă cu uşurinţa şi cu lipsa de prevedere de până acuma, şi mai ales sub şoaptele şi în proporţiile, în care s-a făcut sub ultima administraţie comunală.
Industriei, care - în urma punerei în funcţiune a conductei de petrol Câmpina - Constanţa -136 - va voi să se stabilească în localitate, să i se acorde locul necesar şi potrivit, plătit însă cum se cuvine şi fără să sugrume sfera de viaţă a oraşului propriu zis. Să se construiască o şosea, care să pună în comunicaţie directă portul cu partea de sus a oraşului şi să se lege viile - singurul loc de agrement, atât de isbit prin suprimarea liniei ferate - printr-o cale de tramway, cu centrul. Academia comercială, ce e vorba să se înfiinţeze, să fie aşezată în Constanţa. Să se construiască cel puţin încă două şcoale primare şi o piaţă de alimente în nouile cartiere. Să se isprăvească cu sistemul pavărei în petece a străzilor şi trotoarelor - după «trecerea» de care se bucură când unul, când altul dintre proprietari - şi să se procedeze la o lucrare generală şi sistematică, care să scape partea de sus a oraşului de noroiul şi de necurăţenia, în care trăesc.”
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: