10 Aug, 2020 00:00
3285
„În amplul proces de dezvoltare a societății românești, Domnitorul și ulterior Regele Carol I a fost preocupat de materializarea unor inițiative care să transforme România, dintr-o țară relativ înapoiată, într-una modernă, continuând, în acest sens, reformele inițiate de predecesorul său Al. I. Cuza. Sesizând marile carențe de dezvoltare a țării, Carol I va impune un ritm accelerat pentru modernizarea acesteia, ceea ce îi făcea pe contemporani să numească România «Belgia Orientului» sau «Japonia europeană». Trebuie precizat că procesul necesar al modernizării a cuprins toate sectoarele vieții economice și sociale, politica guvernamentală, indiferent de partid, găsind un sprijin în monarh. De asemenea, trebuie menționat că la acest proces a aderat clasa politică a timpului, fiind un proces la care a participat întreaga societate românească.
Nu de puține ori, procesul de modernizare s-a aflat sub amprenta naționalului, având drept ideal realizarea unității statale. Procesul de modernizare a avut de înfruntat nu numai piedici interne(lipsa de capital, lipsa de forță de muncă calificată, lipsa de experiență, rutina etc.) ci și obstacole externe, marile puteri văzându-și amenințate propriile interese în România. Au apărut fabrici de cherestea, s-au îmbunătăţit căile navigabile şi drumurile, s-a acordat atenţie fondului cinegetic şi piscicol. Populaţia era instruită să îngrijească pământul, erau distribuite seminţe pentru grădini de flori şi legumicultură.
Clădirile de pe Domenii respectau tradiţia arhitecturală a locului şi erau construite, cel mai adesea, din lemn. Ordinea şi curăţenia erau elemente de care se ţinea seama permanent. Se acordă importanţă activităţilor de
asistenţă socială şi medicală şi învăţământului public, construindu-se numeroase şcoli-model și biblioteci cu un bogat fond de carte.
Carol I a călătorit în toate provinciile româneşti, atât în oraşe şi comune, cât şi în sate izolate. Pasionat de echitaţie, călărea ore întregi pentru a deveni familiar cu comunitățile locale ale patriei sale.
Îndrăgostit de monumentele istorice, a luat măsuri pentru împiedicarea degradării şi pentru restaurarea lor. Nici drumurile proaste, nici condiţiile precare de voiaj nu au constituit piedici pentru fostul locotenent al Armatei Prusace. În cursul deplasărilor(unele oficiale, altele nu), Carol I vizita, în respectiva localitate, prefectura, spitalul, şcoala, penitenciarul, unitatea militară. Adesea, asista şi la serviciul religios în biserică.
Croaziera Regală de pe Dunăre a fost inaugurată de Regele Carol în primăvara anului 1904. La prima deplasare au luat parte Regele Carol şi Regina Elisabeta împreună cu Principii Moştenitori Ferdinand şi Maria şi cei doi copii mai mari ai acestora, Carol şi Elisabeta. Traseul a început de la Turnu-Severin, a continuat în sus pe Dunăre, până la Cazane, şi de acolo până la vărsarea în mare. De multe ori, așa cum se va vedea în capitolele următoare, cu prilejul acestor croaziere Familia Regală va poposi și la Oltenița și Călărași, interesându-se de evoluția acestor două localități urbane.
O contribuție fundamentală a Regelui Carol I a fost cea în domeniul arhitecturii și construcțiilor. Sedii de instituții importante ale statului, universități, palate administrative, biblioteci, gări, colegii și licee, biserici, spitale au fost ridicate sau reconstruite cu sutele, în timpul lungii sale domnii. Opera sa de patrimoniu construit este neegalată în istoria României, la loc de cinste aflându-se Castelul Peleș și Podurile metalice peste Borcea și Dunăre de la Fetești și Cernavodă, bijuteria inginerească a lui Anghel Saligny.
Regele-copil (Mihai) își începe școala primară la Castelul Peleș, din
Sinaia, reședința de vară a Familiei Regale, avându-l ca mentor pe profesorul Nicolae Saxu. Încă de mic copil, Mihai avea să se arate
pasionat de automobile și de mecanică, pasiuni care aveau să-i fie de
folos mai târziu în viață”.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: