#DobrogeaDigitală: In Memoriam Ioan Popișteanu

La începutul carierei mele, Ioan Popișteanu mi-a făcut cel mai generos dar. Atunci nu l-am înțeles pe deplin, dar cu fiecare conversație, cu fiecare semnătură pe fișele mele de lectură, cu fiecare nouă cunoștință întâlnită în biroul lui, cu fiecare lansare de carte, conferință sau călătorie la Tulcea, i-am adăugat sens. Pentru că nu știu cum să-l numesc, am să-i spun “ghemul Ariadnei”.



Ariadna, îndrăgostită de Tezeu, îi dă acestuia un ghem, probabil cu fir tors de lână, pe care să înceapă să-l desfacă de cum intră în labirint, pentru a se confrunta cu Minotaurul. Firul Ariadnei îl salvează pe Tezeu de la căutarea (zadarnică) a ieșirii din labirint. Mitul spune că labirintul conceput de Dedal era atât de complicat, încât abia Dedal a reușit să iasă din el.

Pentru mine, ghemul dăruit de Ioan Popișteanu i-a supraviețuit. Încă îl desfășor… Îl am cu mine la toate cursurile pe care le predau și ale căror argumentele le construiesc suficient de complicate pentru a-i provoca pe studenți să vadă dificultatea, dar și rezolvarea lor. Este invizibil, dar întotdeauna prezent, când scriu. Mă uit la vraful de cărți, le deschid, citesc și recitesc: ideile alunecă, digresiunile se înghesuie, parantezele se multiplică. Firul critic pe care l-am primit de la Ioan Popișteanu, unul dintre cei mai avizi cititori pe care i-am cunoscut, mă face să mă întorc și să găsesc calea către concluzie. Ghemul are o mare calitate: e inepuizabil. L-am avut cu mine la Cambridge University Library care m-a covârșit prin numărul de volume pe care în 1997 nici măcar nu mi-l puteam imagina. La British Library (Londra), Firestone Library (Princeton), Charles Pierce Morgan Library (New York), firul m-a condus printre gravuri, manuscrise și șpalturi; l-am purtat prin Library of Congress (Wasington, D.C.), New York Public Library și prin amețitor de frumoasa bibliotecă George Peabody (Baltimore). Îl am cu mine în bibliotecile virtuale unde mă las prinsă de fervoarea căutărilor care mă îndepărtează de ținta inițială; știu însă că nu am desfăcut degeaba firul dat de domnul Popișteanu și că acel fir mă va duce acolo unde trebuie să ajung. Cu încrederea că nu mă voi pierde niciodată, port ghemul cu mine peste ocean, la Seattle și firul mă aduce înapoi, la Constanța și la București.

Domnul Popișteanu mi-a dat mai mult decât ghemul călăuzitor din care desfac firul pentru a nu mă pierde printre argumente, cărți, oameni, universități și biblioteci. Mi-a împărtășit secretele editării de text, strategii ale navigației unui velier (rămase la nivel pur narativ, dar extrem de fascinant pentru mine), mi-a ținut lecții de istorie a ex libris-ului, a personalităților, bibliotecilor și instituțiilor locale și naționale de cultură. Alături de el și de Nicolae Rotund mai ales, împreună cu Marin Petrișor, Paul Prodan, Ovidiu Dunăreanu, Augustin Ioan, Sorin Alexandrescu, Marcela Ianovici, Carmen Nițu și mulți alții, am petrecut ore de festin intelectual în care am învățat să ascult. Providențial, doamna Popișteanu știa când să le pună capăt pentru a lăsa ceva de spus pentru mai târziu.

Întotdeauna va mai fi ceva de spus și de scris despre Ioan Popișteanu.

Despre Ileana Marin:


Citește și:

#Dobrogea Digitală
Interviuri de colecție. Virgil Coman în dialog cu Ioan Popișteanu