#DobrogeaDigitală: In memoriam Marieta Mihalcea, actriţa care s-a identificat, timp de patru decenii, cu scena constănţeană

Astăzi se împlinesc 19 de ani de la moartea actriţei Marieta Mihalcea. Artista, care a trecut  în nefiinţă la 14 decembrie 2000, a slujit scena constănţeană, cu entuziasm şi pasiune, timp de aproape patru decenii.
 

 
S-a născut la 15 august 1928, iar la 23 de ani se afla printre cei care au format primul colectiv de actori ai Teatrului de Stat din Constanţa, la înfiinţarea acestuia, în anul 1951.

“Rolurile ei secundare au fost lucrate cu pasiunea celor veniţi din mişcarea de amatori, care erau conştienţi că trebuie să înveţe toată viaţa pentru ca accentul dintr-o frază sau o simplă privire sau gestul şi mişcarea în «cadru» să aibă acoperirea firescului, sincerităţii, autenticităţii”, scrie Jean Badea în portretul pe care i l-a făcut actriţei în volumul „Dulcea povară“, aflat în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanţa:
 
„Calităţile interpretative i-au fost apreciate de criticii de teatru în mai multe rânduri, rolurile cele mai remarcate fiind Foca din Fluturi... fluturi („[.. ] şi-a desenat rolul cu minuţiozitate, mai mult prin mimică, gestică şi mişcare, şi mai puţin prin replică" - C. Jieanu), Catrina din Pădurenii („[...] lasă o bună impresie, jucând o ţărancă isteaţă, încăpăţânată, cantonată în tradiţionalele legi ale pământului" - Carmen Tudora), Suzana din Nu ne naştem toţi la aceeaşi vârstă („[...] s-a integrat atmosferei generale a spectacolului printr-o potrivită îmbinare de tăceri şi vorbe multe, întruchipând îngrijorarea mamei" - Carmen Tudora)“.

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!

O imagine expresivă a actriţei regăsim şi în volumul semnat de Anaid Tavitian şi Georgeta Mărtoiu, „Thalia ExPonto la cumpăna de milenii“. 
 

„Marieta Mihalcea, o brunetă mică, slăbuţă dar plină de un temperament îndrăcit, a lipsit arareori din distribuţiile spectacolelor montate pe această scenă, până târziu, spre pensionare. Când apărea, dădea parcă sare şi piper întregului ansamblu, focalizând atenţia tuturor asupra sa, fără nici un efort. Era electrizantă! Toate eroinele ei, de la Clarice din Slugă la doi stăpâni, Toinette din Bolnavul închipuit, Colombina din Nora şi soacra, nora cea mică şi afurisită din Soacra cu trei nurori, până la Constance din Nebuna din Chaillot sau subretele din operetele Ana Lugojana şi Lăsaţi-mă să cânt, apar în mintea mea ca personaje construite de un talent viguros, secondat de o intuiţie care funcţiona perfect. Și mai ales de ceea ce numim simţ al umorului, acea calitate cu care un actor dotat, realizează - el ştie, sau poate nici nu ştie, cum - efectul comic maxim dintr-o replică, o situaţie, o tăcere ... «Simţea» scena şi sala prin toţi porii şi nu rata nici o cale de comunicare, făcând parte dintre actorii înzestraţi cu o busolă specială pentru controlul întregului spaţiu de joc. Avea un glas tăios şi penetrant, la nevoie cu accente grave, de forţă, un debit al vorbirii alert, însoţit de o dicţie impecabilă. Nu-mi aduc aminte să fi fost vreodată răguşită. Era foarte veselă şi vorbăreaţă, fuma mult şi citea câte o carte pe zi, cu o pasiune care mi se părea de-a dreptul maladivă.“

 
În semn de omagiu, în cadrul evenimentului organizat de ZIUA de Constanţa şi dedicat teatrului constănţean  Marieta Mihalcea a fost distinsă post-mortem cu medalia „Jean Ionescu“ şi placheta #RespectTeatru din partea Consiliului Judeţean, dar şi cu o scrisoare de mulţumire din partea Primăriei Municipiului Constanţa, fiind reprezentată la evenimentul organizat de ZIUA de Constanţa de nepoata ei, Roxana Mitan, actualmente director al Palatului Copiilor din Constanţa.
 
Sursa foto: „Dulcea povară”, de Jean Badea
 
Citeşte şi:
 

#RespectTeatru: Medalia „Jean Ionescu“ şi placheta CJC #RespectTeatru, pentru actriţa Marieta Mihalcea (galerie foto)