#DobrogeaDigitală - „Jurnal intermitent”, de Pericle Martinescu: „Trăim într-o epocă smintită, într-o sarabandă de provizorat şi de accelerare”

Volumul „Jurnal intermitent” rememorează două perioade distincte (anii 1945-1947 şi 1964-1984) trăite de Pericle Martinescu într-o Românie strivită sub ideologia regimului comunist.
 
Autorul comentează, prin prisma emoţiilor şi trăirilor sale interioare, evenimente, oameni sau cărţi, aducând în conștiința cititorului de azi idei și autori mai puțin cunoscuți, dar emblematici pentru o epocă de mari provocări umane și intelectuale.
În textul reprodus mai jos, avem privilegiul de a face cunoștință cu filozoful, pedagogul și memorialistul interbelic Vasile Băncilă, care a lăsat o operă impresionantă, acoperind tematici legate de metafizică, logică, estetică, filozofia culturii sau a religiei.
Cu o conștiință acută a condiției intelectualului român ridicat din popor, și o viziune lucidă asupra destinului propriu şi colectiv al neamului din care provine, paginile sale de corespondență sunt încă extrem de actuale și de o surprinzătoare profunzime:
 

„Nu mă pot împiedica de a reproduce aici o pagină dintr-o  scrisoare a lui Băncilă, deosebit de semnificativă. E o scrisoare lungă (a 89-a), datată 12 mai 1934, din Brăila, unde, vorbind despre destinul generaţiei lor, spune:
«Şi totuşi e încă atâta tinereţe în noi! Atâta tinereţe vexată, nedumerită! Poate că una din cauzele durerii noastre e fiindcă n-am îmbătrânit paralel cu vârsta şi cu vremea. Epoca de după război a fost tot timpul aşa de accele1·ată şi de îmbibată de provizoriu, încât ne-a împiedicat să ne definitivăm sufleteşte. Trăim cu respiraţia oprită de aproape douăzeci de ani. Keyserling plecase în lume de teama cristalizării. Dar la noi mi se pare că o să apară teama de necristalizare. Nu e destul că poporul românesc ca atare a fost împiedicat de istorie să se cristalizeze, să se precizeze. Mai vin şi împrejurările de azi, care în loc să repare trecutul, măresc şi mai mult neprecizarea sufletească a intelectualului român! Istoria actuală nu mai îngăduie oamenilor să se cristalizeze. De aceea, noi suntem într.-un fel mai bătrâni, mai blazaţi, dar, în altul, avem şi mai multă tinereţe şi, în orice caz, mai multă ebuliţie, decât alte generaţii la aceeaşi vârstă. Dar nu e numai atât. Noi am vrut să facem ceva în viată. Iar mesianismul acesta al nostru nu era ceva egoist. Era ceea ce se cheamă un ideal. Insă tot vremurile nu ne-au Iăsat să realizăm ceea ce am fi putut, în timpul dorit. In sfârşit, vitregia timpului ne-a înţărcat prea repede de la aşa-numita bucurie păgână - vorbesc de cea legitimă - a vieţii ori nu ne-a permis-o cu adevărat niciodată, bucuria la care dacă nu ne-am gândit formal, dar s-a gândit instinctul din noi. Vezi ce ciudată viaţă au lucrurile la noi: Românul a răbdat în toată istoria, două mii de ani, nu şi-a trăit viaţa. Când ajunge şi el intelectual, ar vrea să-şi răzbune toţi strămoşii, ce au dus o asceză istorică. N-o poate însă face. Întâia jumătate a vieţii trebuie s-o întrebuinţeze impunându-şi şi el o asceză forţată, ca să-şi facă o situaţie. Şi când, în sfârşit, e în­vingător - s-a pierdut pe sine, căci e bătrân. Aşa a fost mai totdeauna în România modernă. La generaţia noastră însă e o circumstanţă agravantă căci s-au adăugat şi vremurle actuale, care ne împiedică să avem măcar o rostuire exterioară închegată în viaţă. Aşa că, pe deoparte, provizoratul vremii, care ne menţine în ebuliţie tinerească, pe de alta, faptul că n-am putut realiza tot ce am vrut ori că nu ne-am putut trăi viaţa - fac să refuzăm bătrâneţea, să ne încăpăţânăm în păstrarea unei psihologii oarecum artificiale, să amânăm scadenţa.

 

  DESCARCĂ GRATUIT VOLUMUL ÎN FORMAT PDF!  

 

Dar cronologia nu vrea să ştie. Nu putem schimba noi aritmetica. Începem să bănuim anacronicul psihologic al situaţiei noastre. Trebuie să începem a renunţa, căci nu orice se poate face la orice vârstă. Dar renunţarea conştientă e totdeauna tristă. N-are valoare igienică decât renunţarea aşa-zicând anonimă. Ţăranul renunţă efectiv, sănătos, fiindcă aproape că nici nu ştie când renunţă. Oamenii vechi aveau idealuri biologic-colective. Aceasta nu se realiza decât în parte ori aproape deloc. Cu atât mai rău pentru ele - dar individul nu se simţea sărăcit din cauza asta. Nepotrivirea între psihologie şi cronologie, conştiinţa formală a renunţării, ne dau în multe momente nişte lentile tulburi. Privim existenţa printr-un geam, care n-a mai fost spălat de mult. Căci ne-a fost dat să trăim într-o epocă smintită, într-o sarabandă de provizorat şi de accelerare. La patruzeci de ani, va trebui să renunţăm la trecut şi să ne refacem toată cultura, ca la optsprezece ani!» (Op. cit. pp. 136-137.)
Admirabilă pagină! Dar cât de dureroasă!”

 
#citeşte mai departe în „Jurnal intermitent”, de Pericle Martinescu
#„Jurnal intermitent”
#Autor Pericle Martinescu
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 
 

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.

Sursa foto: captură YouTube/Muzeul Brăilei
 
Citeşte şi:
 
#DobrogeaDigitală - „Jurnal intermitent”, de Pericle Martinescu: Tumultuoasa vizită a mareşalului Tito la Bucureşti

#DobrogeaDigitală - „Jurnal intermitent”, de Pericle Martinescu: Pericle Martinescu, angajat să scrie o biografie romanţată a prim-ministrului Petru Groza

 #DobrogeaDigitală - „Jurnal intermitent”, de Pericle Martinescu: Moartea suspectă a lui Marin Preda

#DobrogeaDigitală - „Jurnal intermitent”, de Pericle Martinescu: Agapă printre artiştii Operei. Petru Groza, aşa cum puţini l-au cunoscut

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: În volumele epurate de comunişti ni se prezintă „un popor compus din escroci, semidocţi şi tot felul de lichele”

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: Modificarea ortografiei limbii române, susţinută de „filologii” improvizaţi

#DobrogeaDigitală - „Confesiune patetică. Pagini de jurnal intim (1936-1939). Vulcanul iubirii”, de Pericle Martinescu: Anton Holban, „suflet torturat” de amoruri răvăşitoare