#DobrogeaDigitală: Mesajele academicienilor Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, și al lui Răzvan Theodorescu, vicepreşedinte al Academiei Române

 Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române

 
Împlinirea a 142 de ani de la unirea Dobrogei cu România poate să li se pară unora – în aceste vremuri postmoderne pline de paradoxuri – un eveniment fără mare importanță. În condițiile lipsei acute de cultură generală și de cultură istorică în rândul unor membri ai generațiilor mai noi, nici nu este de mirare, deși este profund regretabil. Multă lume uită că, între Unirea Moldovei și Țării Românești din 1859 și Marea Unire din 1918, cel mai important eveniment pe calea unității naționale a fost Unirea Dobrogei cu România în 1878.
 
Dobrogea nu este o provincie istorică românească foarte întinsă și foarte populată, dar ea este cheia comunicării noastre cu lumea pe calea mărilor și oceanelor. Mai mult, ca istoric, constat că Dobrogea – antica Scythia Minor – este cel mai vechi pământ românesc, locul unde s-a realizat pentru prima dată, înainte de Dacia, sinteza daco-romană. În Dobrogea au trăit de-a lungul vremii și trăiesc și acum mai multe neamuri, de la bulgari și ruși lipoveni până la turci și tătari – dar trăiesc și unii reprezentanți ai românilor sudici, anume macedoromânii, vorbitori încă ai dialectului aromân al limbii române.
 
Vă propun ca în această zi să ne bucurăm împreună de bogăția istorică și umană a Dobrogei, s-i aducem prinosul nostru de recunoștință și să-i urăm, împreună cu Țara și în cadrul firesc al Țării, La mulți ani!
 

Răzvan Theodorescu, Vicepreşedinte al Academiei Române

 
Pentru fiecare dintre noi, Dobrogea înseamnă nu o doar o deschidere româneasca spre lume, ci şi pământul stravechi care ne dă identitate europeană. De la Histria şi Tomis la Centrala nucleară de la Cernavodă, Dobrogea rămâne o mărturie a  prezenţei noastre în istoria acestor părţi de lume.