#DobrogeaDigitală: „Monumente nouă din teritoriul orașului Tomi”, de Paul Nicorescu - de astăzi în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța

Apărută la editura Cartea Românească, în 1920, lucrarea „Monumente nouă din teritoriul orașului Tomi” este un studiu al vestigiilor epigrafice descoperite în jurul anticului Tomis, semnat de Paul Nicorescu, istoric și arheolog român, profesor la Universitatea din Iași și asistent titular (1916) la Muzeul Național de Antichități de pe lângă Universitatea din București.





Autorul, fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1922-1924, a participat la săpături arheologice în Dobrogea, la Ulmetum și Histria, alături de Vasile Pârvan. Volumul studiază sursele care documentează epigrafic așezările din jurul anticului Tomis, unde sunt descoperite vestigii importante ale locuirii pe aceste meleaguri, din cele mai vechi timpuri.


Paul Nicorescu scrie, de pildă, despre vestigiile din două cimitire turcești, aflate în sudul Constanței, care sunt adevărate lapidarii de monumente valoroase.


„Turcii, după obiceiul lor de a așeza câte o piatră mai mare, în picioare, ca semn la căpătâiul mormintelor, nu le-au scos ca în alte părți din cariere, ci în cazul de față, din motive de comoditate, le-au luat pur și simplu deagata din ruinele unei așezări antice, situate de bună seamă într-o apropiere imediată.


Resturile antice din aceste cimitire sunt:

1. Blocuri mari de calcar, bine ecuarisate și cari au servit de placaj zidurilor din cetățile de tip bizantin.
2. Fragmente de coloană sau chiar coloane întregi de cele mai diferite feluri, de calcar și de marmoră, începând din epoca bună greacă și până în epoca târzie bizantină.
3. Bucăți de felurite capiteluri, de calcar și de marmoră.
4. Fragmente de architrave, de plafon casetat și de fronton, de calcar sau de marmoră, din epoca bună.
5. Fărămături de sarcofage, de calcar și de marmoră.
6. Fragmente și așchii de sculpturi în calcar și marmoră, etc.”

Autorul ia în discuție inscripțiile grecești, precum și elementele figurative sculptate în relief pe fragmentele descoperite, multe dintre ele stând mărturie a cultului dionisiac în ținutul Tomisului. Caracteristica este evidențiată, de pildă, în cazul unui bloc de marmură, aflat în prezent la Muzeul de arheologie din Constanța:
„Fragmentul e rău deteriorat și cred că aparține unui relief dionysiac. În figura ciuntită din mijlocul fragmentului putem recunoaște fără prea multă greutate pe Dionysos. Trunchiul zeului e reprezentat gol; mâna dreaptă atârnă în jos, ținând desigur un cantharos, din care turna vinul în gura panterei; atât vasul însă, cât și pantera lipsesc, fiind sfărâmate. Pe brațul stâng, ținut orizontal, e aruncată în cute mantia zeului, iar mâna ce se ridică în sus se reazimă pe tirs. Capul e mutilat, iar picioarele zeului și partea de jos a tirsului lipsesc. Legăturile prin cari pielea de panteră trebuia să fie indicată ca fiind prinsă pe umărul stâng, nu se pot distinge, căci suprafața corpului e deteriorată, sau poate că lipsea.
 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!

Relieful nu reprezintă numai pe Dionysos: în câmpul din dreapta zeului se mai observă o mână stângă încleștată, ținând parcă ceva.
Faptul că această mână stângă stă ca și cum ar da să pareze o lovitură din partea figurei, care la rândul ei ar fi putut ține în mâna dreaptă o sabie sau vreo altă armă, ar putea da loc presupunerii că am avea deaface aici cu doi luptători. Că la Tomi a fost un amfiteatru șli s-au dat lupte de torreadori și gladiatori și jocuri de palestră, ne-o dovedesc mai cu seamă două inscripții grecești din epoca imperială publicate de Tocilescu. Având însă în vedere perfecta asemănare a figurei din acest relief cu reprezentarea tipică admisă pentru Dionysos și documentată prin nu mai puțin de șapte reliefuri și numeroase monede tocmai aci la Tomi, ceeace arată frecvența cultului său în acest oraș, cred că trebue să conchidem în mod neîndoelnic, că aici avem deaface într-adevăr cu un relief dionysiac.”