#DobrogeaDigitală: „Politica navală postbelică a României (1944-1958)“, de Marian Moșneagu. Evoluția structural-doctrinară a marinei militare între anii 1948 și 1958

 

• Evoluția structural-doctrinară a marinei militare între anii 1948 și 1958 este cel de-al treilea capitol din cartea autorului constănțean, Marian Moșneagu.  Acesta cuprinde următoarele subtitluri, atent detaliate: „Marina Română de la reacţiune la politizare. Prizonieratul marinarilor români“, „Retrocedarea parţială a navelor samavolnic capturate de Armata Roşie – un act de nobleţe din partea U.R.S.S“, „Reformarea floteide la Marina Regală la Marina Militară. Epurarea cadrelor sub regimul dr. Petru Groza (6 martie 1945-2 iunie 1952)“, „Doctrina navală şitactica instruirii trupelor“, „Viziunea P.M.R. privind statutul şi rolul armatei populare sub ocupaţie sovietică. Introducerea modelului stalinist în marină. Activitatea Direcţiei de Educaţie, Cultură şi Propagandă“.

Volumul constituie un rezumat al tezei de doctorat pe care căpitan-comandorul Marian Moşneagu, la vremea aceea director al Muzeului Marinei Române din Constanţa, a susţinut-o la Universitatea din Craiova, și reprezintă o deosebit de valoroasă contribuţie ştiinţifică în domeniu, fiind prima tratare unitară în istoriografia românească a acestei teme, corespunzător perioadei alese.

În Cuvântul înainte, prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu consideră că autorul a abordat, în baza cercetării unei extrem de bogate literaturi de specialitate şi a unor studii intense în arhivele militare şi diplomatice naţionale, o problemă de cel mai mare interes, adeseori abordată de istorici, dar, de regulă, arareori aprofundată.

Meritul căpitan-comandorului dr. Marian Moşneagu este cu totul deosebit, întrucât, stăruind asupra unei probleme de mare semnificaţie, el realizează în fapt o sinteză înglobând toate aspectele fundamentale ale temei cercetate.

Autorul a realizat un studiu de calitate, care îmbină armonios analiza cu sinteza ori integrează natural istoria naţională în cea universală, iar aceasta cu referire la o problemă şi o perioadă complicate ale istoriei contemporane europene - declanşarea şi intensificarea „războiului rece“ în urma conflagraţiei secolului din 1939-1945, iar, în conexiune, istoria Marinei Române.

În primul capitol care poartă denumirea „Coordonatele dezvoltării marinei naționale moderne“ am văzut că sunt discutate fundamentele cadrului organizatoric şi legislativ privind evoluţia flotei naţionale în preajma celui de-al doilea război mondial și marina naţională - de la vocaţie la politică de stat, rolul şi competenţele Ligii Navale Române.

Capitolul doi se numește „Marina romană de la armistiţiu la tratatul de pace (12 septembrie 1944 -10 februarie 1947)“ și prezintă contribuția Marinei Române la reușita actului de la 23 august 1944, clauzele navale ale Armistiţiului şi implicaţiile asupra dimensiunilor şi structurii flotei române, efectele nefaste ale cooperării militare sovieto-române - drama Marinei Române din toamna anului 1944, contribuţia Marinei Române la efortul militar şi economic al României în Campania din Vest - efectele Tratatului de Pace în domeniul naval, comisia Aliată de Control din România şi Marina Română (12 septembrie 1944-28 septembrie 1947).

Evoluția structural-doctrinară a marinei militare între anii 1948 și 1958

„Printr-o Notă informativă asupra neregulilor şi abaterilor făcute de ruşi în Dobrogea de la 5-7 septembrie 1944, comandorul Nicolae Bărdescu semnala faptul că „Blocul Uniunii Patriotice ar fi cerut celorlalte fracţiuni politice să semneze o cerere comună către autorităţile navale sovietice pentru eliberarea navelor noastre. Se pare că în dosul acestei acţiuni ar exista o uniune a marinarilor români sub conducerea unor ofiţeri subalterni“.

Respectând principiul că armata nu face politică şi ordinul generalului Mihail Racoviţă, ministrul de Război, din 28 august 1944, că militarilor „le este interzis a lua parte la orice manifestare a partidelor politice“, armata a continuat să-şi îndeplinească sarcinile operative pe front şi pe cel din ţară, în pofida situaţiei extrem de grele în care era pusă.

Situaţia s-a schimbat după 6 martie 1945, chiar dacă oficial, dr. Petru Groza declara în Consiliul de Miniştri, la 24 august 1945, în contextul declanşării grevei regale, că armata „nu face politică“. Declaraţia era, în realitate, formală, ea urmărind în primul rând interzicerea activităţii şi influenţei în armată a celorlalte partide politice ale ţării, în special a celor considerate reacţionare - PNŢ şi PNL.

În realitate, „după experienţa Armatei Roşii“ - cum recunoştea însuşi generalul Constantin Vasiliu-Răşcanu, ministrul de Război - în armata română în mai 1945 a fost introdus Aparatul pentru Educaţie, Cultură şi Propagandă (E.C.P.), în esenţa lui aparat al Partidului Comunist, până la constituirea oficială, în 1948, a organizaţiilor de partid în unităţi şi eomandamente.

Un rol important în încadrarea acestuia până la „reorganizarea armatei“, adică „până s-o avem în mână“, cum se preciza în şedinţa Resortului Militar al C.C. al P.C.R. din 7 iulie 1945, au avut-o cadrele Diviziilor „Tudor Vladimirescu“ şi „Horia, Cloşca şi Crişan“, constituite pe teritoriul Uniunii Sovietice din prizonieri români, din rândul cărora, în martie 1945 a fost selectat un lot de circa 1.000 de militari, care, după ce au urmat un curs de pregătire la Bucureşti, au constituit nucleul Aparatului E.C.P., la 8 mai 1945.

Ulterior, după încadrarea în armata română, activiştii celor două divizii au constituit pepiniera de cadre a aparatului politic îndrumat şi controlat de comunişti.

În Organizarea şi efectivul Marinei Regale Române în timp de pace trimise cu adresa St.M.M. nr. 150000 din 24 decembrie 1945 C.Al.C., s-a specificat efectivul general al Marinei de 5 000 oameni, din care 490 ofiţeri, 630 maiştri militari şi subofiţeri, 3 795 soldaţi şi 85 elevi. Studiind problema repartizării personalului Marinei după grade, C.Al.C. a ajuns la concluzia că în datele asupra efectivelor trimise C.Al.C., numărul maiştrilor militari şi subofiţerilor este foarte ridicat, întrecând efectivul Marinei existent în anul 1936, cu toate că efectivul general al personalului Marinei a fost acelaşi ca şi în anul 1946, constând într-un număr de 5 156 oameni.

În timp ce numărul navelor militare din anul 1946 a scăzut considerabil faţă de anul 1936, o astfel de disproporţie era considerată de C.Al.C.R. că în cadrele Marinei Regale Române exista un personal considerabil de maiştri şi subofiţeri supranumerar. C.Al.C. considera că era necesar să se reducă efectivul maiştrilor şi subofiţerilor existent la acea dată la efectivul din 1936, adică 10,8% faţă de efectivul general al soldaţilor.

Mai mult, ministrul subsecretar de stat al Marinei, amiralul Petre Bărbuneanu, era somat ca până la 20 ianuarie 1946 să comunice C.Al.C. ce măsuri a luat pentru reducerea numărului de maiştri şi subofiţeri . În Planul efectivului şi al organizării Marinei Regale Române pe timp de pace, înaintat C.Al.C. cu nr. 150.000 din 24 decembrie 1945, era prevăzut un număr de 490 de ofiţeri, între care 4 amirali, 18 comandori, 44 căpitan-comandori, 112 locotenentcomandori, 146 căpitani şi 166 ofiţeri cu grade inferioare. în realitate, C.Al.C. sesiza faptul că existau, 512 ofiţeri şi că efectivul ofiţerilor superiori nu a fost redus aşa cum era de aşteptat, ci din contră, a crescut. C.Al.C. opina că era necesar să se prevadă o reducere egală a efectivului după grade, astfel încât să rezulte un efectiv de ofiţeri superiori repartizaţi în mod proporţional după grade.“

 
 

Ceremonialul predării-primirii navelor de război şi comerciale restituite României de guvernul U.R.S.S. a avut loc la Galaţi, în ziua de 12 octombrie 1945. În Ordinul de Zi emis cu acest prilej, semnat de amiralul Petre Bărbuneanu, ministru subsecretar de stat pentru Marină, se arăta:

„Astăzi, 12 octombrie 1945, o parte din navele Marinei Regale au fost restituite României de Guvernul Popoarelor Uniunii Sovietice. Este un fapt fără precedent în analele istoriei și el arată generozitatea şi spiritul de amiciţie al marii noastre aliate. Acest gest va trezi un ecou profund în sufletele marinarilor români.
Ofiţeri, maiştri, subofiţeri şi ostaşi ai marinei! Înapoierea navelor este răsplata credinţei noastre în cauza sfântă a României şi a prieteniei indestructibile dintre Marina Sovietică şi cea Română.
Ea este în acelaşi timp un legământ că veţi servi cu credinţă cauza poporului şi a Regelui.
Pe navele ce luaţi în primire o Marină nouă trebuie să renască: un spirit de dreptate, de cinste, de iubire dezinteresată de ţară, de realizări democratice pe drumul binelui şi al progresului. Pretutindeni pe unde veţi străbate cu navele voastre să fiţi sulii democraţiei româneşti şi ai noii noastre Marine.
Să trăiască Majestatea Sa Regele Mihai!
Să trăiască Guvernul şi conducătorii popoarelor Uniunii Sovietice!
Să trăiască noua Marină democratică Română!“

 
Sursa foto: „Politica navală postbelică a României (1944-1958)“, de Marian Moșneagu
 
Dacă, în urmă cu 122 de ani, pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, printr-o onorantă coincidență, pe 23 noiembrie 2017, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Citește și:

#DobrogeaDigitală: „Politica navală postbelică a României (1944-1958)“, de Marian Moșneagu. Coordonatele dezvoltării marinei naționale moderne

#DobrogeaDigitală: „Politica navală postbelică a României (1944-1958)“, de Marian Moșneagu. Marina romană de la armistiţiu la tratatul de pace