DobrogeaDigitală: Povestea lui Hapet Kasparian - un armean tomitan cu destin necruțător

În volumul II al seriei „Armeni din România” , alcătuită cu acribie de regretatul publicist Simion Tavitian, am descoperit biografia unei onorabile familii de armeni constănțeni, al cărei destin necruțător impresionează prin suferința și umilințele îndurate în timpul tiraniei staliniste.
Stabilită în urbea tomitană la începutul secolului XX, familia Kasparian se refugiase din Turcia, în urma primelor masacre comise de otomani împotriva armenilor.
Până în anii de represiune comunistă, când începe calvarul familiei, Hapet Kasparian avusese un apreciat magazin de cafea, „Arabica”, pe strada Mihăileanu, fiind cunoscut și respectat de toți constănțenii.
 


„Hapet Kasparian s-a născut în localitatea Bitlis (Paheş) în anul 1890, din mama-Ana şi tatăl-Israel, ambii de etnie armeană. În 1917 se căsătoreşte cu armeanca Noemzae din Silistra. Dumnezeu îi blagosloveşte cu trei copii: Ana, născută Ia 4 octombrie 1925- Jirair, la 1 august 1927 şi Vatkesla 1 septembrie 1929. De menţionat că, din prima căsătorie, Hapet a avut un băiat, Vaschen, născut la 2 decembrie 1911. Toţi copiii au urmat Şcoala armeană din localitate, avându-i ca dascăli pe Tate Petrosian, Siruni, Balian, Toloian. După absolvirea şcolii armene, au terminat Liceul Comercial "Carol I".

Hapet Kasparian era un patriot desăvârşit şi iubea cu patimă Armenia. Fire întreprinzătoare, participa la manifestările ce cultivau tradiţiile şi cultura armeană în rândul conaţionalilor săi. Fire blajină, dar neîndurător cu minciuna şi fariseismul, şi-a atras simpatia şi atașamentul multor armeni fiind ales ca preşedinte al Organizaţiei "Federaţia Revoluţionară Armeană" cunoscută sub denumirea Daşnacţiutiun.
Viaţa paşnică şi fericită a familiei a fost brusc întreruptă de nenorocirea care s-a abătut asupra ei: arestarea la 30 decembrie 1944 a lui Hapet şi a fiului cel mare, Vaschen, de către Siguranţa română şi predarea lor ruşilor.

Urmează calvarul de nedescris al acestei familii. Tatăl și fiul sunt supuşi celor mai barbare umilinţe fizice şi morale. Despărţiţi, tatăl şi fiul se întâlnesc doar la confruntarea care a avut loc la Moscova, fără să aibă dreptul de a schimba câteva cuvinte.

Judecat de un Tribunal Militar de la Moscova, Hapet Kasparian este condamnat la 8 ani de închisoare. După scurt timp este adus în Armenia, la Erevan, şi judecat din nou, după care este internat într-un lagăr din Siberia. Aici a fost întemniţat în celulă cu istoricul Siruni. Anchetele din sinistrele temniţe de la Lubianka şi Lefortovo au lăsat urme adânci pe trupul şi în sufletul bolnav al lui Hapet Kasparian. Nu a rezistat persecuţiilor şi umilinţelor la care a fost supus. După scurt timp, inima lui a cedat, iar trupul a fost îngropat în taigaua siberiană, locul rămânând necunoscut atât pentru familie, cât şi pentru toţi care l-au stimat şi iubit.

Nu mai puţin tragică a fost soarta fiului său, Vaschen Kasparian, judecat de Tribunalul Militar din Moscova şi condamnat la patru ani de închisoare, după care a fost internat în lagărul din Kazahtan. După 12 ani de puşcărie şi lagăr Vaschen revine la Constanţa. Arăta ca o fantomă. Nimeni nu-l angaja. Până la urmă a fost încadrat ca om de serviciu la magazinul Tomis. A murit în noiembrie 1993, la vârsta de 82 de ani. A fost ameninţat să nu povestească nimic despre anii petrecuţi în detenţie. Doar surorii sale, Anaid, i-a împărtăşit prin ce chinuri a trecut şi că, despărţit de tată până la decesul acestuia, nu a ştiut nimic de el. Un lucru e cert: sovieticii au ştiut că Hapet Kasparian a fost daşnac. Rămâne o enigmă de unde și cine i-a informat.

Care a fost soarta copiilor rămaşi fără părinţi? Primul lucru pe care I-au făcut a fost acela de a-i evacua din casă. Apoi, în 1952, magazinul a fost naţionalizat. Copiii «duşmanului de clasă» au fost permanent supravegheaţi de organele securităţii. Aproape lunar venea în casă câte un securist sub pretextul de a vedea cartea de imobil, pentru a mai încerca să afle câte ceva de la copiii nefericiţi. Vartches nu a suportat persecuţiile la care a fost supus şi a încetat din viaţă la doar 24 de ani. Jirair se hotărăşte să părăsească ţara. în 1972 emigrează în S.U.A. şi se stabileşte la New York. Dorul de ţara în care s-a născut şi de familie i-a şubrezit sănătatea. Pe patul de moarte a cerut să fie înmormântat în Cimitirul armenesc din Constanţa, lângă iubita sa mamă. Dorinţa i-a fost îndeplinită.

Dintr-o familie altădată numeroasă şi fericită a rămas în viaţă doar Ana, care păstrează şi astăzi în sufletul ei rănile care nu vor putea fi cicatrizate. A rămas devotată familiei şi idealurilor părintelui său. Povesteşte cu amărăciune cum, până în decembrie 1989, a fost supravegheată de securitate.

Să sperăm că într-o bună zi se va afla cine se ascunde în spatele acestor acte criminale de pe urma cărora atâtea destine au fost distruse şi atâţia oameni nevinovaţi au suferit pe nedrept, dintre care unii nu s-au mai întors din puşcăriile staliniste şi lagărele de muncă obligatorie, sinistrele gulaguri.

Singura lor «vină» a fost aceea că şi-au iubit ţara - Armenia - pe care au dorit-o liberă şi independentă. Idealul lor s-a împlinit la 21 septembrie 1991, când Republica Socialistă Armeană a fost prima care s-a desprins, prin voinţa poporului, de dominaţia URSS.
Pentru ei însă a fost prea târziu!”
 
 
#citește mai departe în „Armeni de seamă din România”
#„Armeni de seamă din România”
#Autor Simion Tavitian
 
Dacă în urmă cu 123 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Sursa foto: Ilustrație din „Armeni din România” vol. II
Citește și:
 
#DobrogeaDigitală - „Armeni de seamă din România”, de Simion Tavitian: Grigore Trancu-Iași, una din cele mai simpatice figuri de armean dintre cele două războaie mondiale