#DobrogeaDigitală: Preotul Nicolae Popescu din Gârliciu. „Viaţa sa, o puternică dungă de lumină“

În procesul de dezvoltare a Dobrogei, după Războiul de Independență, sute, s-au chiar mii de oameni, au devenit pilde de jertfă și dragoste față de țară, și, în mod special, față de ținutul dintre Dunăre și Marea Neagră.

Unul dintre acești oameni a fost preotul Nicolae Popescu din comuna Gârliciu, județul Constanța, plecat din această viață pe 12 aprilie 1934, exact la 30 de ani după ce a fost numit să slujească aici. Născut în anul 1869 la Slobozia, județul Ialomița, Preotul Nicolae Popescu a urmat cursurile Seminarului Central din București, pe care le-a absolvit în anul 1893. După ce s-a căsătorit cu Maria Popescu, a fost hirotonit preot pe seama parohiei Ciucurova din județul Tulcea. De aici a fost transferat la Cernavodă, în 1896, unde a slujit până în anul 1904, când i-a fost încredințată parohia Gârliciu.

Detalii despre personalitatea preotului Nicolae Popescu aflăm din articolul „Preotul Nicolae Popescu, semnat de preotul Ene Manea, de la parohia Dunărea, și publicat în revista „Tomis – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, An. XI, nr. 5, mai, 1934.  Ca fiu al satului Gârliciu, preotul Manea a crescut sub supravegherea preotului Nicolae Popescu:

„Ca băștinaș al satului Gârliciu și fiu sufletesc al Preotului Nicolae Popescu, îmi arunc privirile, fără să vreau, peste 20 de ani în urmă, la vârsta copilăriei mele, spre a-l revedea pe Părintele Nicolae predându-ne lecţiile de cls. I-a primară; era în deplin apostolat: preot şi învăţător! Cei cari l-au cunoscut mai de aproape au descoperit în Preotul Nicolae un suflet generos, un creştin profund şi un sfătuitor neîntrecut. Acum, la bătrâneţe, ştia multe, multe, şi dacă ai fi stat împreună câteva clipe, nu te-ai fi mai îndurat să te desparţi ascultând fapte şi întâmplări din alte vremuri. Era înzestrat cu o memorie foarte bună şi te uimea faptul că reţinea întâmplări din viaţa sa de acum 40-50 de ani cu atâta precizie şi minuţiozitate! Acesta este Preotul Nicolae Popescu ca om; dar ce pot spune în aceste câteva rânduri ceva mai cuprinzător cu privire la viaţa sa de om? Ştiut este că a fost bun chivernisitor în casa sa, având copii ascultători întru desăvârşită bună cuviinţă. Da! ca tată de copii, împreună cu vrednica sa soţie, Doamna Preoteasă Maria Popescu, au ştiut să-şi crească copiii”.

„Se dusese vestea despre puternica sa credinţă în Dumnezeu peste multe sate”

Calitățile umane s-au îmbinat cu cele spirituale în preotul Nicolae Popescu, reușind să pună, prin personalitatea sa, amprenta în sufletele celor pe care i-a păstorit. Plecarea sa de timpuriu din această viață, la doar 65 de ani, a lăsat un gol uriaș, atât în viața comunei, cât și în sânul Bisericii Ortodoxe, după cum ne arată preotul Manea:

„Ca apostol al Evangheliei a fost la înălţime; viaţa sa de activitate intelectuală, morală şi socială este o puternică dungă de lumină, înţelegând să fie într-adevăr cum trebuie să fie preotul: „Lumina lumii” şi „Sarea pământului”. Dar şi la vârsta de 65 ani, totuşi slujbele religioase le săvârşea într-un mod foarte plăcut, ba chiar ireproşabil, cu o voce foarte clară şi sonoră şi cu o figură de adevărat apostol albit în slujba Domnului Său. Astăzi când ortodoxismul își are și mai mult afirmarea ca religie preponderantă în lume, trecerea din această viaţă a Preotului Nicolae Popescu, lasă în sânul Bisericii Ortodoxe un mare şi ireparabil gol. Se pierde un apostol foarte devotat a lui Hristos. Ca şi societatea omenească, Biserica are nevoie de bătrâni, după cum spune şi proverbul: Cine nu are să-i cumpere!. Cine voieşte să afle credinţa ortodoxă pură, să cerceteze îndeaproape activitatea Preotului Nicolae Popescu în satul în care a păstorit aproape toată viaţa lui şi va descoperi mai mult decât ar găsi în măreţele tratate de doctrină ortodoxă. Se dusese vestea despre puternica sa credinţă în Dumnezeu peste multe sate şi foarte adesea vedeai venind la dânsul suferinzi de tot felul pentru ca „să le citească Părintele Nicolae că e bătrân şi cu multă credinţă”, iar puterea credinţii sale se arăta şi suferinţele se alinau”.

#citește mai departe în  „Tomis – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, An. XI, nr. 5, mai, 1934.

Sursă foto: Arhiepiscopia Tomisului
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Despre Ionuţ Druche

S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.
Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.
Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.

Citește și:
#DobrogeaDigitală Gârliciu, satul reclădit odată la 30 de ani