13 Oct, 2021 00:00
2415
„lndividul comun nu poate prinde din viața Dobrogei - oricât de bine ar cunoște-o - decât impresii fugare, păreri, unghiuri diferite, țanduri întâmplătoare desprinse din marea realitate care este viața acestei provincii, pentru că pe fiecare îl interesează în primul rând specificul ei dintr'un anumit punct de vedere. Operele inspirate însă din viaţa, datinile și împrejurările respectivei provincii trezesc o imagine unitară -şi, desigur, cea mai desăvârşită - despre aceasta.
Prin urmare, Dobrogea, Dobrogea noastră, aceea care -independent de colţul de pământ ce poartă acest nume - trăieşte viu în sufletul nostru, este într’o mară măsură creaţia literaturii de inspirație dobrogeană.
Dar astfel de opere constituie numai indirect literatura „dobrogeană”. Suprema contribuție a unei provincii însă la literatura întregului neam este artistul creator. De aceea, una dintre principalele preocupări ale paginilor de față este – indiferent de motivele sale de inspirație și de nuanțele scrisului său – artistul creator, pe care Dobrogea l-a dăruit întregii literaturi. Oricât de discretă ar fi legătura invizibilă între provincie și artist, oricât de puțin aparentă este Dobrogea însăși în creația poetului pe care ea l-a produs, totuș în sufletul acestuia trăiește ceva din caracteristicul specific al Dobrogei!
Două sunt operele care închid într’adevăr în sine imaginea Dobrogei: una cu coloratură științifică, deși înveșmântată în haina literară, „Constanța pitorească” de Ioan Adam; alta cu coloratură și nerv poetic, „Priveliști Dobrogene” de Mihail Sadoveanu.
Cu aplecările firii sale romantice cătră taină și singurătate, către primitivism și patriarhalism, către lucrul neexplorat și surprinzător prin farmecul și noutatea lui, prin lirismul său caracterizat de deosebita înțelegere și trăire a naturii, Mihail Sadoveanu a fost atras mai ales de Delta Dunării - desigur cel mai poetic și misterios colț din toată Dobrogea; pe aceasta o cântă și o poetizează [...]
Când e vorba de artistul-creator dobrogean, un nume, unul singur, dar neperitor, plutește pe buzele tuturora, un nume freamătă inimile noastre: P.Cerna! Într-adevăr, Panait Stanciof, poetul care și-a luat drept pseudonim numele satului de pe malul dunărean, care i-a văzut nașterea și i-a legănat zilele copilăriei, este cea mai strălucită contribuție a Dobrogei la literatura română, încoronarea literaturii dobrogene.”
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: