04 Aug, 2020 00:00
3003
„Colecţionarii de la Mangalia, prin a căror bunăvoinţă am putut utiliza piesele prezentate în lucrarea de faţă, au tratat statuetele cu cea mai mare grijă. Rareori, pentru a obţine o figurină curată şi limpede, s-au lăsat ispitiţi să cureţe pămîntul care astupa, din antichitate, ochii, gura sau adînciturile faldurilor. Stratul de pămînt sau de calcar constituie de fapt o protecţie a
pieselor şi nu trebuie îndepărtat decit cu mare precauţie, de către oameni de specialitate.
Dintre cele 281 de statuete pe care le-am utilizat aici, mai mult de jumătate păstrează acest strat protector. Dar stratul a umbrit şi a deformat oarecum
fotografiile, care nu sînt intotdeauna atât de clare cum am fi dorit.
(...)
Atragem atenţia că ne-am oprit la înregistrările făcute acum 20 de ani. De atunci unele piese sau chiar colecţii întregi au putut fi mult îmbogăţite. Astfel colecţia Eugen Jebeleanu s-a mărit mult, prin unele schimburi fericite, cum şi prin achiziţionarea unor tipare de la moştenitorii lui N. Roşculeţ (primarul din 1915 care participase la descoperirea din curtea hanului Stamatopol).
Colecţia mea personală de circa 40 exemplare a rămas în 1916 la Mangalia împreună cu primele 6 tipare, pierzindu-şi urma.
După 1922, în decursul anilor, o nouă colecţie, de peste 100 de exemplare, a fost împărţită la diferiţi amatori, şi noi colecţionari. O a treia colecţie, de 150 figurine, a fost donată parţial după 1943 Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti, împreună cu alte cîteva monumente (bronzuri, sticlă, ceramică, monede etc.). O parte din această colecţie a fost donată, în 1956, Muzeului de Arheologie din Constanţa.
Colecţia doctorului H. Slobozianu, adunată exclusiv de la Mangalia, înainte şi după dărîmarea muzeului despre care am vorbit, a fost dusă la Bucureşti, după moartea doctorului Slobozianu, a rămas moştenitorilor. Interesanta colecţie a profesorului Mircea Herovanu a fost transferată, după moartea acestuia, profesorului Ovidiu Drimba din Bucureşti, care şi -a mărit astfel cu circa 100 de exemplare vechea lui colecţie. În felul acesta piesele notate ca aparţinînd colecţiei NI. Herovanu se găsesc de fapt la Ovidiu Drimba, urmînd ca în viitor să fie notate pe numele acestuia”.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: