#DobrogeaDigitală: „Tot poporul îi ieşise în întâmpinare, ca să-l vadă pe înlocuitorul la tron al lui CuzaVodă”

• 182 de ani de la nașterea primului rege al României, Carol I

 
Întâiul și cel mai iubit rege al României, Carol I de Hohenzollern, s-a născut pe 20 aprilie 1839 la Sigmaringen, în Baden-Württemberg, un principat din sud-vestul actualei Germanii. Bunicul, principele domnitor, l-a botezat cu numele său, pe care-l purtaseră cei mai străluciți reprezentanți ai acestei case.

Viitorul rege a crescut într-o familie armonioasă, cumpătată, cu preocupări pentru arte și științe. Serios, muncitor, metodic, hotărât, mândru, Carol și-a făcut educația la Dresda, și-a dat examenul de cadeți, apoi a continuat la Berlin, însușindu-și noțiuni solide de matematică, științe militare, doctrina fotificațiilor, chimie, fizică, franceză, desen tehnic și tactică militară.
În anul 1866, când primește propunerea de a conduce destinele României, Carol avea 27 de ani și era deja trecut prin încercările frontului (luptase, cu doi ani în urmă, în războiul dintre Danemarca și Prusia în alianță cu Austria).

În volumul „Familia regală a României și meleagurile călăreșene”, autorii Constantin Tudor și Nicolae Țiripan aduc la lumină modul în care regalitatea a influențat destinul istoric al țării noastre. Redăm mai jos un fragment din capitolul dedicat lui Carol I, cel care a vegheat România timp de aproape cinci decenii și a făcut enorm pentru Dobrogea și propășirea ei.
 

 „Carol I, primul rege al României, s-a născut la Sigmaringen, în Germania, pe 7/20 aprilie 1839, fiind al doilea fiu al prinţului Carol Anton de Hohenzollern-Sigmaringen și al prinţesei Josefina de Baden și a avut o copilărie liniştită la domeniul familiei de la Sigmaringen. Petrece apoi, împreună cu fraţii săi mai tineri, un timp mai îndelungat în Dresda, într-un institut de educaţie militară. Din 1857 până în 1866 a fost ofiţer în Berlin, făcând parte la început din garda de artilerie, iar mai târziu din Regimentul al doilea de dragoni. Şi-a întrerupt serviciul de două ori, călătorind în Sudul Franţei, Spania şi în Africa de Nord. A mai făcut călătorii mai scurte în Anglia, Portugalia, Paris, în zona Rinului şi în Elveţia. În 1862 preia comanda diviziei XIV din Düsseldorf, unde s-a întors ca guvernator al provinciilor renane şi al Westfaliei, după ce a primit a fi ministru preşedinte al Prusiei de la 1859 la 1862, la rugămintea prietenului său prinţul regent Wilhelm. Anii petrecuți la Berlin au avut o mare însemnătate pentru viaţa sa de mai apoi. A legat relaţii intime cu Familia Regală a Prusiei, dar nu a avut niciodată legături de prietenie cu Bismark, conducătorul politic al Prusiei (cancelarul i-a purtat chiar duşmănie principelui pentru că pe vremea războiului franco–prusac Carol a simpatizat cu Franţa). Prin 1863 se părea că viitorul său se va decide înspre Franţa, Napoleon al III-lea poftindu-l să stea la el şi era cât pe ce să-i aranjeze o căsătorie cu o rudă, dar pentru că Regele Wilhelm nu şi-a dat acordul, această căsătorie nu s-a mai realizat. În timpul războiului austro-prusodanez a fost ofiţer de ordonanţă al prinţului de coroană, ceea ce i-a permis să urmărească şi să participe direct la toate evenimentele conflagraţiei. De la 8 februarie până la 15 mai 1864 a stat în SchleswigHolstein și a făcut parte din statul major, participând direct la unele lupte. După o campanie militară încununată de izbândă în care nu s-a putut distinge personal, prinţul Carol a fost cuprins de o adâncă indispoziţie sufletească, astfel încât anul 1865 a fost pentru el unul tulbure, apăsător, ce l-a determinat să se cufunde în tot soiul de planuri. Dar chiar când se cufunda în felurite planuri lipsite de certitudine, a sosit clipa ce avea să-i hotărască soarta.

DESCARCĂ INTEGRAL CARTEA ÎN FORMAT PDF

La 30 martie 1866, Ion C. Brătianu avea să sosească la Düsseldorf şi să se prezinte înaintea Prinţului Karl Anton, oferind Tronul României unuia dintre fiii săi. În această situaţie nu putea fi vorba decât despre Prinţul Carol întrucât Prinţul moştenitor nu putea părăsi patria, Prinţul Anton se afla într-o călătorie în Palestina, iar Prinţul Frederik era mult prea tânăr încă. Carol, care acum avea 27 de ani, acceptă propunerea de a ocupa tronul României, fără nici o garanţie de la marile puteri, în afară de Franţa lui Napoleon al III-lea. Mai mult, din Prusia, Bismark s-a arătat total ostil proiectului.
E greu de stabilit în aceste condiţii care au fost motivele care au împins o fire precaută, cumpătată şi dominată de rigoarea caracteristică spiritului german să ia o astfel de decizie prin care destinul său va fi legat iremediabil de cel al unei ţări pe care nu o cunoştea încă.
Între timp, în România fusese organizat un plebiscit privind aducerea ca Domn a prințului Carol, rezultatul fiind favorabil proiectului în proporție covârșitoare.
Dintr-o măsură de precauţie, Carol, însoțit de Ion C. Brătianu, a călătorit incognito, pe paşaport numindu-se Karl Hettingen. Drumul spre România nu a fost lipsit însă de peripeţii, prinţul fiind recunoscut în gara din Salzburg, cu toate că purta ochelari, de doi ofiţeri, foşti colegi de-ai săi, unul dintre ei chiar strigându-l. Carol şi-a păstrat sângele rece, nu a răspuns ci s-a amestecat printre oamenii din gară, urcând apoi degrabă în tren.
După o lungă călătorie cu trenul pe ruta Duseldorf-Bonn-Freiburg-Zurich-Viena-Budapesta, pe data de 8 mai 1866, Carol a ajuns la Baziaș, unde s-a îmbarcat pe un vapor dunărean care l-a dus până la granița cu România.
Carol, împreună cu Ion C. Brătianu, intră în țară pe la DrobetaTurnu Severin, de unde cei doi vor călători în trăsurile poștei peste 24 de ore. Și după cum menționa Boris Crăciun în lucrarea citată de noi, «vizitiii şi caii înspumaţi de galop se schimbau după trei ceasuri de alergare. Peste râuri treceau cu pluta, deoarece nu erau poduri. În seara de 8 mai au dormit la moşia Goleşti, la 84 km de Capitală.»
Despre momentul înscăunării ca domn al României, același Boris Crăciun consemna: «La 10 Mai 1866, noul domnitor neamţ, care nu cunoştea deloc limba şi obiceiurile pământului, intra triumfal în Bucureşti. Ştirea sosirii fusese transmisă telegrafic. Tot poporul îi ieşise în întâmpinare, ca să-l vadă pe înlocuitorul la tron al lui CuzaVodă. Călări, pe jos, în trăsuri – puhoi de lume, într-un peisaj tipic oriental. La Băneasa, primarul i-a înmânat cheia oraşului. După o secetă prelungită, veni chiar atunci, ca semn bun de fertilitate, o ploaie torenţială, care transformă colbul în glod. La Catedrala mitropolitană, răsună un Te-Deum, în prezenţa Locotenenţei Domneşti, Guvernului şi Mitropolitului Nifon. La Parlament, Carol s-a aşezat pe Tronul aflat la tribună. Crucea şi Evanghelia erau aşezate de Mitropolit pe masă. Se auzi Jurământul românesc tradus în franţuzeşte Prinţului. Atunci Prinţul Carol, cu mâna pe Evanghelie, a zis energic, pe româneşte: «Jur», în aclamaţiile mulţimii.”

 
#citește mai departe în „Familia regală a României și meleagurile călăreșene”


Dacă în urmă cu 123 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.

DREPTURI DE AUTOR

a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.

b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.

Sursa foto: ilustrație din volumul „Familia regală a României și meleagurile călăreșene” 
 
Citește și: