#DobrogeaDigitală - „Uraganul istoriei. Bombe și boemă. Pagini de jurnal intim (1941-1945)”, de Pericle Martinescu: „Votat Plebiscitul. 2 martie 1941”

Volumul „Uraganul istoriei. Bombe și boemă. Pagini de jurnal intim (1941-1945)”  este un veritabil document privind istoria trăită de Pericle Martinescu și consemnată în impresionante pagini de jurnal. Printre evenimentele rememorate, în contextul tulburatei perioade a deceniului 5, când România intrase în război pentru întregirea teritoriului ciopârțit de interese străine, se află și Plebiscitul pentru aprobarea politicii guvernului Ion Antonescu, organizat în primăvara anului 1941, moment ce îi prilejuiește autorului câteva comentarii despre patriotism și răspundere civică.




 

„Astăzi a fost Plebiscitul. O zi frumoasă, ca la comandă, cu adunări pe străzi, cu imnuri naționale transmise la radio. Totul a decurs în liniște, toată lumea a votat cu bucurie - sau cu reținere (căci au fost mulți care n-au votat cu bucurie) - și istoria a înregistrat o nouă pagină. Cuvântul acesta «plebiscit» are o mare putere de evocare. Un plebiscit a mai fost la noi în 1864, și acesta este al doilea. (În 1938, când s-a votat Constituția lui Carol al II-lea, n-a fost plebiscit, cum se spune la Radio Londra). Plebiscite au mai fost în alte părți, de curând. La noi, însă, prin felul cum a fost cerut țării, cum a fost organizat si cum s-a desfășurat, amintea, într-adevăr, de «vremurile voivodale».


Portretul Generalului, afișat peste tot, avea o aureolă de salvator, inspirând încredere și simpatie. N-am auzit pe nimeni să spună că ar fi vrut să voteze contra, chiar legionarii înfrânți au spus da, indiferent dacă în sinea lor gândeau altceva. Cred că niciodată țara noastră n-a cunoscut o adeziune atât de totală pentru conducătorul ei. Fiindcă era singurul care cerea aprobarea? Poate. Dar și fiindcă e singurul care și-a asumat raspunderea conducerii în niște vremuri atât de grele.

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!

„Sunt cetățean al Patriei”

Am votat și eu plebiscitul. Credeam că s-a terminat și am scăpat, dar, trecând, din întâmplare, pe lângă o secție de votare, am văzut un afiș pe perete, scris de mână: «Votarea continuă și astăzi». Dacă-i așa, hai să zic și eu «da». Am intrat împreună cu încă vreo doi-trei votanți întârziați. Președintele, un tânăr magistrat, foarte elegant, ne-a luat carnetele de identitate și le-a vizat cu ștampila: «Votat Plebiscitul. 2 martie 1941.» Apoi ne-a întrebat cu glas tare: «Da?» Fiecare am confirmat cu voce moale, parcă indecisă. Treceai alături, la o masă unde doi funcționari scriau pe o listă, numele, funcțiunea și adresa votantului, apoi, de la o altă masă, ridicai buletinul «DA», îndoit în patru de un al treilea funcționar, și-l lăsai să cadă într-un coș de birou în dreptul căruia era o pancartă cu un DA scris cu litere de-un cot. Alături era coșul cu NU, absolut gol.


Așa s-a făcut votarea plebiscitului din '41 (paș'unu). Este pentru prima dată când îmi exercit acest «drept de cetățean» - votarea. Până acum am refuzat să o fac, deoarece vedeam că votarea e doar o iluzie a cetățeanului că participă și el la treburile publice, pe care le învârtesc cum vor ei, politicienii de profesie, și în al doilea rând, n-am simțit niciodată vreo aderență la acest act, pe care «electorii», atunci când sunt chemați, îl îndeplinesc cu multă mândrie și ambiție, mergând adesea până la ciomăgeli între ei. Un act care ar trebui să presupună o mare răspundere civică, a devenit o simplă formalitate, prin care votantul face dovada că e cu «ai noștri», în speranța că i se va arunca și lui un os. Personal, nu m-au interesat niciodată alegerile, cine candidează, cine vine la putere, ce partide se confruntă. N-am votat pentru nici un partid și nici un guvern, nu cred în nici unul, dar când e vorba de destinul națiunii sunt gata să-mi dau votul, indiferent de partidul sau persoana care mi-l cere. Sunt cetățean al Patriei, nu membru al unui partid, și mai presus de partide, de guverne, de regimuri politice (care sunt trecătoare), pun Țara, Patria, Națiunea, care există și trebuie să existe in aeternum.

#citește mai departe în „Uraganul istoriei. Bombe și boemă. Pagini de jurnal intim (1941-1945)”
 #„Uraganul istoriei. Bombe și boemă. Pagini de jurnal intim (1941-1945)”
#Autor Pericle Martinescu

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri  și de azi“ .
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.


Sursa foto: captură YouTube/arhivă TVR
 


Citește și:

#DobrogeaDigitală - „Uraganul istoriei. Bombe și boemă. Pagini de jurnal intim (1941-1945)”, de Pericle Martinescu: Sfârșitul războiului și „noi angajamente”
 
#DobrogeaDigitală - „Figuri în filigran”, de Pericle Martinescu: În vizită la George Călinescu, „în laboratorul literar unde se făurește, zi de zi, marea istorie a literaturii române”

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: În volumele epurate de comuniști ni se prezintă „un popor compus din escroci, semidocți și tot felul de lichele”
 
#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: Modificarea ortografiei limbii române, susținută de „filologii” improvizați

#DobrogeaDigitală - „Confesiune patetică. Pagini de jurnal intim (1936-1939). Vulcanul iubirii”, de Pericle Martinescu: Anton Holban, „suflet torturat” de amoruri răvășitoare

#DobrogeaDigitală - „Confesiune patetică. Pagini de jurnal intim (1936-1939). Vulcanul iubirii”, de Pericle Martinescu: „Dacă există vraci în domeniul artei, Enescu este unul”