27 Jan, 2020 00:00
1482
„Războiul a luat brusc o nouă întorsătură, trupele române şi cele germane au început să se retragă. Armata rusă înainta spre România. Prizonierii ruşi care lucrau la ferma noastră şi la celelalte ferme au fost luaţi şi duşi în lagăre în interiorul ţării. Tata a vândut ce ne aparţinea şi a lăsat tot ce găsisem pe loc, atunci când ne mutasem aici. După doi ani petrecuţi la fermă acum ne mutam din nou, tot într-un cartier al oraşului, care nu prezenta pericol de bombardament. I-am văzut pe militarii germani împachetând în grabă, sperând că vor mai avea timp să fugă spre Ungaria, căci nu voiau să cadă prizonieri la ruşi.
În luna august 1944, când armata rusă intra în Constanţa, eram cu un grup de băieţi şi jucam fotbal cu o minge făcută dintr-un ciorap umplut cu cârpe, legat foarte bine, ca să reziste la loviturile de picior. Chiar dacă se găseau în magazine mingi de fotbal, copiii de vârsta şi condiţia noastră nu aveau mijloace să şi le cumpere. Ne-am oprit din jucat şi asistam cum ruşii, înghesuiţi pe tancuri şi camioane, înaintau în viteză spre centrul oraşului.
Între timp, până ce armata rusă abia sosită s-a organizat să pună pază la depozitele de alimente abandonate de armata germană, populaţia civilă din Constanţa a spart uşile, ferestrele, şi a luat tot, chiar şi uşile şi ferestrele, şi până şi duşumelele. Când armata rusă s-a trezit, era prea târziu, aşa că ruşii au început să ia din depozitele de alimente destinate aprovizionării populaţiei oraşului. Dacă şi până acum, fiind aliaţi cu armata germană care ne lua toate bunurile, fusese rău, de acum înainte cu aceşti aşa-zişi noi aliaţi, România avea într-adevăr de suferit. Iar dacă până acum avusesem cartele cu care primeam cele două sute cinci zeci de grame de pâine pe zi, aceste cartele nu mai aveau de acum nicio valoare pentru că toate grânele erau luate de noii noştri aliaţi.
Brutăriile lucrau zi şi noapte pentru prietenii noştri de la răsărit. Pe străzi oamenii erau atacaţi de soldaţii ruşi, care le luau banii, ceasurile şi îi dezbrăcau de haine. Rusul te oprea pe stradă, îţi spunea davai denghii, davai ceas, davai palton, şi nu aveai încotro şi făceai ce ţi se spunea, altfel puteai fi împuşcat, chiar dacă agresorii nu erau intoxicaţi de alcool, ceea ce se întâmpla mai rar. În timpul nopţii străzile erau goale, nimeni nu îndrăznea să iasă din casă. În primele luni după intrarea armatei ruse în România nu se vedeau femei pe stradă. Au fost foarte multe cazuri când, prinse de soldaţi ruşi pe stradă, femeile au fost violate. Intrau de altfel şi în casele oamenilor, jefuind şi violând femeile.
Comandamentul rus s-a instalat într-o clădire mare, în mijlocul oraşului, şi abia după patru luni au început să ia măsuri împotriva celor care jefuiau şi violau. De multe ori, aşa-zise patrule formate de poliţia militară, care trebuiau să protejeze populaţia, opreau oamenii pe stradă, le luau banii şi ceasurile. Am văzut însă un caz când doi soldaţi ruşi, prinşi jefuind o casă şi violând o femeie, au fost împuşcaţi ziua de aceste patrule.
Magazinele erau deschise doar câteva ore pe zi. Cu toate astea, soldaţii ruşi intrau şi luau ce voiau şi cât voiau şi plecau fără să plătească, iar dacă proprietarul magazinului cerea să i se plătească, rusul îi arăta pistolul.
Era mare diferenţă între armata germană şi cea rusă. Nu s-a întâmplat vreodată ca un soldat german să atace femei pe stradă sau să spargă case, să jefuiască şi niciun asemenea soldat nu a fost văzut pe stradă beat. Am văzut multe prietenii legate între soldaţii germani şi locuitorii oraşului, însă nu pot să spun la fel despre ruşi. Din contră, lumea îi evita cât putea. Chiar ofiţerii ruşi nu se deosebeau de soldaţii lor, aveau aceleaşi maniere şi inspirau aceeaşi frică populaţiei ţării. Eram în închisoare când armata rusă începuse să se retragă din România, lăsând în urma lor adepţi fideli care terorizau populaţia. Aceştia numiseră pe fiecare stradă cel puţin un informator. Cu cât era strada mai lungă, cu atât erau mai mulţi informatori, care oficial erau numiţi responsabili de stradă. Aceştia raportau la Securitatea locală orice părea, în opinia lor, suspect în comportarea sau vorbele vecinilor de stradă.”
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: