#Dobrogeaetnică: Mesajul prof. Echrem Gafar, reprezentant al etniei tătarilor

„Bună ziua! Mă bucur că mă aflu din nou în faţa dumneavoastră. Vă mulţumesc dumneavoastră, organizatorilor, pentru că ne-aţi invitat şi ne-aţi dat posibilitatea nouă, reprezentanţilor asociaţiei culturale „Mehmet Niyazi”, să ne adresăm dumneavoastră în numele a două comunităţi. Două comunităţi etnice, amândouă istorice, ale Dobrogei, comunitatea tătarilor şi cea a turcilor. Până mai ieri, majoritare aici în Dobrogea.
 
Dacă vorbesc de istorie şi de majoritatea populaţiei până pe la 1900, nu pot să nu pomenesc şi de marele istoric de renume mondial, încă în viaţă, are 95 de ani, a fost consilier pentru zona Balcanilor şi a Orientului Apropiat şi Mijlociu, pentru patru preşedinţi americani, îl chema Kemal Haşim. Dar, el născându-se şi crescând aici în Dobrogea, până la 18 ani, a iubit atât de mult acest pământ, atât de mult a iubit poporul lângă care a trăit, încât din dragoste pentru amândouă elementele, pentru amândouă cuvintele, amândouă simţămintele, şi-a luat supranumele de „Karpat”. Și l-am întrebat pe marele istoric Kemal Haşim Karpat de ce şi-a luat supranumele acesta şi mi-a spus: Am fost impresionat de tăria acestui neam. Am fost impresionat de simbolul acestui neam. Coloana vertebrală a acestui neam care pentru mine sunt Carpaţii.
 
Acum câteva săptămâni am avut o acţiune în care am prezentat publicului din Medgidia 24 din cărţile pe care le-a scris. Ele sunt vreo 50. Ultimei cărţi i-am făcut prezentarea, pentru că era vorba de oraşul său de suflet, oraşul cel mai apropiat satului său natal, Turda, Tulcea, acum dar, Armutlia, pe vechi. Şi mi-a spus aşa: Ştiu că frumoasa Dobrogea a fost, este şi va rămâne o zonă a păcii, a bunei înţelegeri, a interetnicităţii, a interconfesionalităţii, a interculturalităţii. O zonă a păcii. Eu am dovedit toate acestea prin documente în ultima mea lucrare „Istoria Babadagului”, care are un titlu turcesc şi se cheamă „Babadag, ţara lui Sarsaltâc”. Sper că se va găsi cineva să facă traducerea acestei lucrări, care este de o valoare extraordinară. Zona noastră este şi un pod de legătură între Anatolia şi câmpiile stepelor din sudul Rusiei. Dobrogea noastră se îngustează acolo unde în mijlocul regiunii noastre, în mijlocul acestui pământ binecuvântat de Dumnezeu se află Medgidia şi dacă trageţi nişte axe, nord, sud şi est-vest, veţi găsi la întretăierea dintre ele Medgidia. Locul unde a trăit ultimii săi 17 ani de viaţă profesorul, ziaristul, omul care simţit şi a trăit româneşte şi pe care l-a chemat Mehmet Niyazi. Sunt foarte multe lucruri de spus despre Medgidia. Sunt foarte multe lucruri de spus despre Dobrogea.
 
Aseară mă aflam în această sală, era domnul primar Făgădău şi nu cred că am făcut o gafă când am afirmat că Dobrogea, parafrazându-l pe Barbu Ştefănescu Delavrancea, am folosit cuvintele pe care le-am pus în gura lui Ştefan, care spunea, la apus de soare: «Moldova nu e a noastră, nu e a voastră». Dar eu am zis altfel. Dobrogea nu este a noastră. Dobrogea e a românilor şi Dobrogea este a urmaşilor românilor, a urmaşilor urmaşilor românilor, în veacul vecilor. La 140 de ani. Și vor mai trece mulţi, foarte mulţi ani şi nu trebuie să uitaţi că Dobrogea este şi va rămâne a românilor. La mulţi ani tuturor!“