#DunăreaCălăuzăTuristică: „Dunărea de la izvor până la frontiera României“

 
În anul 1935, după ce vizitează Dunărea, R.I. Călinescu publică în colaborare cu Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă lucrarea „Dunărea. Călăuză turistică“.
 
Autorul este deja cunoscut  pentru o altă  operă, asemănătoare acesteia, „Cutreerând Dobrogea Meridională“, disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța. Lucrarea de față prezintă, asemenea unui ghid turistic, detalii despre Dunăre, ilustrând informația cu o mulțime de fotografii.

 
Autorul precizează încă de la început că volumul de față vine în sprijinul turismului intern, grav afectat de criza de la acea vreme. R.I. Călinescu notează că lucrarea este „un îndemn pentru vizitarea locurilor descriese“ ca urmare a „lipsei de întreprinderi turistice, de importanţa celor streine, care a făcut ca şi în această ramură de activitate să nu fim la înălţimea streinâtăţei“.
 
Pe parcursul celor 142 de pagini sunt notate informații prețioase necesare unui turist care dorește să exploreze tainele dunărere, stilul narativ folosit fiind accesibil, iar datele științifice  prezentate într-o maniera abordabilă tuturor. Cartea este structurată în două mari capitole cu patru anexe.
 
Primul capitol este dedicat prezentării generale a Dunării „de la izvor până la frontiera României“ în care regăsim informații de cultură generale despre fluviu. Al doilea capitol ne introduce în Dunărea românească, fiind structurat la rândul său în trei subcapitole: Defileul Dunării, Dunărea de la Turnu-Severin la Brăila, Dunărea maritimă (de la Brăila la Mare).
 


Anexele necesită o atenție sporită, fiind importante pentru turiștii vremii prin prisma utilității turistice a acestora. Acestea prezintă: Mersul vapoarelor de pasageri N.F.R, Călătoriile cu vapoarele N.F.R. Informaţiuni, Tarife N. F. R.
 
În ediția de astăzi debutăm cu expunerea primului capitol al lucrării antemenționate, intitulat sugestiv „Dunărea de la izvor până la frontiera României“. După cum ne sugerează denumirea, autorul relatează succint, dar suficient ținând cont de tematica cărții, despre Dunăre de la punctul de izvorâre până la granița tării noastre, trecând în revistă întregul traseu al acesteia, importanța sa din punct de vedere geografic și economic și nu numai.
 
Textul integrat în lucrarea antemenționată ne introduce în atmosfera acelor ani prin detaliile oferite și contrucția narativă spefică, cititorul parcurgând ușor rândurile redate mai jos:
 
„Având o lungime de 2.900 km şi drenând apele unui bazin de 817.000 km Dunărea este după Volga al doilea mare fluviu al Europei. Marea importanţă a Dunării se datoreşte po­ziţiei sale geografice şi direcţiei cursului ei. Căci traversând Europa de la apus spre răsărit, Dunărea reprezintă calea naturală cea mai dreaptă care leagă ţările industriale din centrul şi apu­sul Europei, cu ţările agricole şi bogate în ma­terii prime din Vestul şi Sud-Vestul Asiei şi chiar cu ţările mai îndepărtate din Sudul şi Estul Asiei.
 
Aşadar, din punct de vedere economic Du­nărea este un fel de prelungire naturală până în centrul şi apusul Europii, a străvechii căi pe care circulau mărfurile dintre Indii şi Europa.
 
Dunărea isvorăşte din Munţii Pădurea Neagră (Germania), în apropiere de Donaueschingen. Ea curge vreo 20 km spre Sud-Est, până la Gutmodigen, de unde coteşte spre Nord-Est. La confluenţa sa cu râul lller, în apropiere de oraşul Ulm, Dunărea are 75 m. lăţime şi cam 11 m. adâncime, devenind deja navigabilă pentru şeice cu încărcătură până la 100 tone; odată ce şi-au făcut cursa la vale, şeicele sunt desfă­cute şi vândute ca lemn de foc sau de construcţie.
 
La Passau, Dunărea intră în Austria, curgând cu repeziciune şi pe-alocurea printre stânci. Apoi fluviul trece prin oraşul Viena, aducându-i anual peste 3.000 vase ce transportă peste un milion tone mărfuri. Lungimea Dunării pe teritoriul austriac este de 370 km.
 
Lângă Bratislava, Dunărea intră pe terito­riul unguresc unde devine o apă destul de mare pentru ca să-şi merite pe deplin numele de fluviu.
 
În apropiere de Morava malurile sale sunt schimbătoare iar pe fluviu plutesc numeroase mori de apă, ancorate.
 
La ieşirea din celebra «poartă angurească» care se deschide între ultimii contraforţi ai Alpilor şi ai Carpaţilor, fluviul are o lărgime de 200 m şi o adâncime, la ape mijlocii, de 6 m.

Între Visegrad şi Waitzen, Dunărea înconjură marea insulă Andrea, de 30 km lungime şi imediat după Waitzen, îşi schimbă brusc direcţiunea de la Vest la Est, pentru a se coborî din nou brusc spre Sud, pe o lungime de 370 km.
 
În dreptul Budapestei Dunărea se împrăştie în câmpie, în numeroase şerpuituri, astfel că în epoca marilor viituri, pe o lungime de 10 - 15 km. nu se mai vede decât o serie de lacuri, unele pline, altele pe jumătate secate.
 
Dunărea are între Foldvar şi 600 - 800 m., lăţime; adâncimea e de 8 m.; panta e slabă. După ce primeşte pe Drava la Gdntbds, flu­viul se îndreaptă spre Sud-Est şi merge în această direcţie cam 300 km.
 
De aici, malurile din dreapta fluviului încep să se înalţe, pe când cele din stânga rămân joase până în dreptul Belgradului, unde Du­nărea primeşte pe Sava, care-i aduce un debit considerabil.
 
În stânga, primeşte pe Tisa şi pe Someş. In dreptul Semlinului, fluviul are o lărgime de 1200 m. şi o adâncime de 14 m.“
 

Sursă foto: „Dunărea. Călăuză turistică“, de R.I. Călinescu
 
Citește și:
 
#GhidDobrogean1924: Techirghiolul, locul cu „cel mai superior nămol din lume“