#GhidDobrogean1924: „Împrejurimile Constanței“ - Adamclisiul și Canara

 

Cele aproape 200 de pagini ale volumului „Constanţa şi Techirghiol, 1924: ghid ilustrat pentru vizitatori” ne poartă cu un secol în urmă, în atmosfera interbelică a urbei pontice aflate în plin avânt economic.
 
Lucrarea a fost alcătuită de Th. Ionescu și I. N. Duployen și este gândită ca o prețioasă călăuză, atât pentru turiștii sosiți pe litoral, dar și pentru localnicii care se puteau astfel familiariza cu istoria, geografia sau etnografia spațiului dobrogean.
Buni cunoscători ai oraşului de la malul mării, autorii îl pun în lumină sub toate aspectele şi reuşesc să trezească interesul prin modul pitoresc de prezentare și structurare a materialului.
 
Un parfum de epocă se degajă din textele de promovare (prime încercări de publicitate) dedicate firmelor existente în Constanța: hoteluri, restaurante, drogherii, ateliere de manufactură sau reparații, bănci, societăți de asigurări, magazine de coloniale, prăvălii de încredere, medici, avocaţi etc. Toți cei care și-au dorit promovarea afacerii au apărut în acest ghid, cu tiraj impresionant, răspândit de editorii săi pe tot teritoriul României.
 


Au fost promovate, de asemenea, publicațiile care apăreau în anii ’20 la Constanța - ziarul „Dacia”, revista „Dobrogea economică”, ziarele „Dobrogea jună” sau „Marea Neagră”.
 
Autorii fac un istoric al orașului de la malul mării, din timpurile legendare, trecând prin epoca romană și stăpânirea turcească, și până în „vremurile noui”. Este prezentată geografia urbei, ghidul străzilor, în ordine alfabetică, liste de telefoane ale instituțiilor, firmelor, dar și a puținelor persoane fizice care dețineau la vremea aceea miraculosul mijloc de comunicare. Sunt trecute în revistă (cu fotografii ale celor aflați la conducere) autorități publice, ecleziastice, civile și militare: Episcopia, Prefectura, Primăria, Gara Constanța, Tribunalul, Căpitănia Portului, Comandamentul Diviziei de mare etc.
 
În ediția curentă continuăm expunerea cu două localități din Dobrogea, mai exact Adamclisi și Canara, astăzi sub numele de Ovidiu. Autorii oferă detalii captivante despre Adamclisi, cu marele Trompaeum Traiani, realizând astfel o panoramă interesantă a situației monumentului din 1924, pe care o putem așeza în paralel cu cea din anul 1960 prezentată într-o ediție anterioară. Povestea istorică o puteți citi în acest articol, parte a proiectului #Dobrogea143 - de la grecii din Milet la generația Milleannials.

Următoarea localitate prezentată de autori este Canara, astăzi Ovidiu. A aparţinut înainte de 1880 comunei Anadalchioi, aşezată la 3 km spre nord de Constanţa, pe şoseaua ce duce la Tulcea, iar între 1880-1909 intră în componenţa comunei Palazu Mare. Din anul 1909, luând o dezvoltare mai mare decât comuna de reşedinţă Palazu Mare, satul Canara a fost declarat comună de reşedinţă şi pentru Palazu Mare până în anii 1920-1922, când Palazu Mare se separă definitiv de Canara.
 
În anul 1930, Canara va primi numele de Ovidiu, după mica insulă Ovidiu din lacul Siutghiol ce se află în dreptul localităţii la o depărtare de circa 100 m.
 
Textul integrat în lucrarea antemenționată ne introduce în atmosfera acelor ani prin detaliile oferite și contrucția narativă spefică, cititorul parcurgând ușor rândurile redate mai jos:
 
„Adamclisiul
 
În sudestul judeţului, la 28 de kilometri de Medgedia și 18 de Cobadin, se află unul dintre cele mai pitoreşti sate dobrogene Adamclisi. Dar însemnătatea acestei localităţi nu o consacră numai pitorescul şi faptul că e pur românesc, dezvoltând o activitate luminoasă în concertul întunecoaselor sate din regiunea sa-ci interesantele ruine ce-l înconjură şi măreţul Trofeu ce-l adumbreşte.
 
La Adamclisi se află actul de naştere al neamului românesc «Tropeum Traiani», «Civitas Tropaei» «Mausoleum». «Tropaeum Trăiani» este cel mai de seamă monument roman dinafară de Roma. Traian, în urma succeselor repurtate de armata sa în contra Dacilor pe cari-i atacase prin Banat, şi prin Dobrogea noastră, - pe atunci Scytia minor - a ridicat pe chiar locul celei ma mari victorii reputate un Trofeu.
 
Mărimea lui a fost de proporţii, extraordinare, pe vremea aceea. Aşezat pe un soclu de piară înalt de aproape 15 metri, cu o circonferinţă de 32 metri, mărginită de şeapte trepte «Tropaeum Traiani», închinat zeului Marte răzbunătorul, domina nemărginitul, înfruntând în urmă secole dearândul toată vitregia vremii şi mărturisind fără drept de replică legimitatea stăpânirii romane asupra pământului dintre Dunăre şi Mare.
 
Azi măreţul monument, despuiat mai mult de ştiinţa română decât de vitregia barbară, este de tot interesul prin blocul ce şi-l mai păstrează şi sculptura pietrelor ce-i zac alături  şi aşteaptă timpuri când noui generaţii îl vor reface, scoţând din fundul Dunării, din preajma Raspvei (la 15km de Adamclisi) cele două şlepuri cu cele mai dessamă pietre ale sale, scufundate acolo.
 
Lângă «Tropaeum» se odihnesc oasele foştilor luptători romani  strânse de Traian într’un mausoleu, rămas încă până azi. «Civitas Tropaei» este o cetate cu o întindere de 24 h. a - la 1 km, de «Tropaeum» care a format unul din castrele romane ale legiunii de la Silistra. Desgropată în parte de Tocilescu «Civitas» ne oferă un for de toată mareţia 4 basilici între cari una creştină şi alta cimitirialis, termae, magazii, inscripţii şi alte curiozităţi ce nu se pot vedea decât în Roma. Acesta este Adamclisiul, o datorie a oricărui intelectual este de a vedea anficile ruipe şi Tropaeum-ul ce le domină actul de naştere al neamului românesc.
 
În comuna Adamclisi se află şi gimnaziul „Traîan» înfinţat în anul 1919 de către d-l Jean Dinu, un apostol al românizmului în această parte a ţării.
 
Canara
 
Este o excursiune foarte plăcută şi interesantă de făcut; doar 7 km de Constanţa, pe o şosea pitorească ce trece pe sub un tunel. Renumite pentru carierele de piatră ce sunt exploatate. De aci s’a extras enormele cantităţi de piatră ce au servit de ancoramente la digurile portului. Localitatea este legată cu portul Constanţa printr’o cale ferată construită şi exploatată de Serv. porturilor maritime.
 
Excursioniştii ce vin în grupe mari pot vizita carierele Canara cerând un tren de la, Direcţia porturilor, cari nici, odată n’a refuzat astfel de cereri. Drumul cu trăsura e o adevărată privelişte cinematografică şi trece prin Anadolchioi pe lângă Sutghiol - un lac maestos - în mijlocul căruia se află insula Ovidiu.“
 

 
Sursă foto: „Constanţa şi Techirghiol, 1924: ghid ilustrat pentru vizitatori” de de Th. Ionescu și I. N. Duployen 
 
Citește și:

#GhidDobrogean1924: „Ce e de văzut la Constanța?“ - Cazinoul, Sala de arme, Monumentul Eroilor