#GhidDobrogean1924: Portul Constanța (I)

Cele aproape 200 de pagini ale volumului „Constanţa şi Techirghiol, 1924: ghid ilustrat pentru vizitatori”ne poartă cu un secol în urmă, în atmosfera interbelică a urbei pontice aflate în plin avânt economic.

Lucrarea a fost alcătuită de Th. Ionescu și I. N. Duployen și este gândită ca o prețioasă călăuză, atât pentru turiștii sosiți pe litoral, dar și pentru localnicii care se puteau astfel familiariza cu istoria, geografia sau etnografia spațiului dobrogean.

Buni cunoscători ai oraşului de la malul mării, autorii îl pun în lumină sub toate aspectele şi reuşesc să trezească interesul prin modul pitoresc de prezentare și structurare a materialului.

Parfum de epocă se degajă din textele de promovare (prime încercări de publicitate) dedicate firmelor existente în Constanța: hoteluri, restaurante, drogherii, ateliere de manufactură sau reparații, bănci, societăți de asigurări, magazine de coloniale, prăvălii de încredere, medici, avocaţi etc. Toți cei care și-au dorit promovarea afacerii au apărut în acest ghid, cu tiraj impresionant, răspândit de editorii săi pe tot teritoriul României.

Au fost promovate, de asemenea, publicațiile care apăreau în anii ’20 la Constanța - ziarul „Dacia”, revista „Dobrogea economică”, ziarele „Dobrogea jună” sau „Marea Neagră”.

Autorii fac un istoric al orașului de la malul mării, din timpurile legendare, trecând prin epoca romană și stăpânirea turcească, și până în „vremurile noui”. Este prezentată geografia urbei, ghidul străzilor, în ordine alfabetică, liste de telefoane ale instituțiilor, firmelor, dar și a puținelor persoane fizice care dețineau la vremea aceea miraculosul mijloc de comunicare. Sunt trecute în revistă (cu fotografii ale celor aflați la conducere) autorități publice, ecleziastice, civile și militare: Episcopia, Prefectura, Primăria, Gara Constanța, Tribunalul, Căpitănia Portului, Comandamentul Diviziei de mare etc.



Continuăm în ediția curentă cu expunerea capitolului „Ghid economic“ al lucrării de față. Dacă în cele prezentate anterior am vorbit despre ,,Constanța comercială”, axându-ne pe partea industrială, astăzi aducem în discuție Portul Constanța din anul 1924. Autorii încep proiectarea cu un scurt istoric al portului, continuând cu o largă prezentare despre bilanțurile economice cu referire, firește, la port. Astfel sunt integrate informații despre sumele folosite la construirea portului, dar și numeroase detalii privind capacitatea și utilitățile de care dispunea în anul 1924, realizându-se astfel o retrospectivă a situației de fapt a Portului din acei ani. 

Textul integrat în lucrarea antemenționată ne introduce în atmosfera acelor ani prin detaliile oferite și contrucția narativă spefică, cititorul parcurgând ușor rândurile redate mai jos. În cele ce urmează este citată prima parte a acestui capitol, partea rămasă urmând a fi prezentată într-o ediție viitoare. 

„Lucrările de construcţie ale portului Constanţa au început la 18 Martie 1896 prin întreprinderea A. Hallier din Paris, care a lucrat până la 1 aprilie 1899, când a fost pusă în regie. De la acea dată, toate lucrările portului, afară de magazia No. 3 cu si­lozuri, au fost executate în regie directă, prin inginerii Adminis­traţiei portului, dând rezultate satisfăcătoare atât din punct de ve­dere constructiv cât şi din acel al economiei cu care s’au executat lucrările.

Pentru construcţia portului s’a cheltuit în total, până la 31 martie 1922 suma de 86 milioane lei.

În cursul anului 1921/1922 s’a cheltuit pentru exploatarea portului Constanţa, lei 10.068 125,35 şi s’a încasat 20.002.654.20 lei.

Vama Constanţa a încasat pe aceîaş exerciţiu bugetar suma de 180.164.174,80 lei.

Instalaţii pentru export

a) Pentru exportul cerealelor dispune de 2 magazii cu si­lozuri, (a 3-a are numai clădirea terminată fără maşini).

Fiecare magazie are 255 silozuri de beton armat, cu o capa­citate pe 100 140 tone grâu fiecare siloz, deci în total, capacitatea unei magazii este 30.000 tone. În silozuri se înmagazinează: grâu, secară orz, ovăz şi porumb.

Cantitatea de cereale ce se poate primi zilnic este pentru fie­ care magazie de 1201 vagoane de 10 tone fiecare (cu debit de 150 tone pe oră), sau pentru ambele magazii de 216 vagoane a 10 tone, şi pe zi de 8 ore.

Cantitatea de cereale ce se poate predă prin elevatoarele unei magazii într’un vapor acostat în dreptul ei, în 8 ore de lucru este 240 vagoane a 10 tone fiecare, adică debitul de predare al unei magazii este de 300 tone pe oră, ceia ce face pentru ambele ma­gazii 4800 vagoane pe zi. Dacă însă un vapor ia marfă din două magazii, şi totodată se găseşte la încărcare două vapoare, atunci elevatoarele de predare ale magaziilor neputând lucra independent pe benzile estacadej de predare în vapoare şi trebuind uneori să se aştepte unele pe altele, debitul real se reduce în consecinţă până la jumătate din cantitatea de mai sus.

Pentru curăţirea cerealelor de praf şi pleavă, cum şi pentru separarea din grăunţe a corpurilor străine ca: pietre, lemne, rapiţă, etc. Fiecare magazie este prevăzută cu şase grupe de maşini ciuruitoare-aspiratoare sau tacori cu un debit de 150 tone pe oră.

Pentru tăerea ţepilor la orz, fiecare magazie dispune de alte şase maşini ciuruitoare-aspiratoare, din care cerealele sunt trimise în şase maşini tăetori de ţepi, aşezate dedesubtul lor, cu un debit de 110 tone pe oră.

Pentru o separaţiune mai îngrijită a cerealelor, în vederea condiţionărei lor, cerealele se trimit, după ce au fost curăţite şi li s’au tăiat eventual ţepile, în maşini prevăzute cu criblori şi apoi cu triori, a căror debit total este de 55 tone pe oră.

În acest scop fiecare magazie este prevăzută cu şase grupe de cilindri-criblori, apoi cu şase grupe de câte şase triori fiecare sau 36 triori având scobituri adânci de 6 m/m diametru sub care se găsesc alte şase grupe de câte şase triori fiecare sau 36 triori având scobituri mai puţin adânci de 6 m/m diametru., dedesubtul cărora se găsesc alte trei grupe de câte patru triori fiecare sau 12 triori, cu scobituri de 5 m/m diametru. 

b) Pentru exportul petrolului dispune de o staţiune cu toate instalaţiiile pentru primirea, depozitarea şi pomparea Ia vapoare a tuturor produselor petrolifere fluide.

Staţiunea are în exploatare 27 rezervoare de 500 m. c, ca­ pacitate fiecare, deci un conţinut total de 100.000 tone, iar în con­ strucţie 10 rezervoare de 5.000 şi 9 de 1270 m. c.

Se pot înmagazina deodată 5 trenuri, din care unul de ben­zină, unul de petrol rafinat şi altul de petrol distilat, cu un debit de 500 tone pe oră fiecare şi 2 de păcură cu un debit de ,150 tone fiecare. De fapt aceste debite nu pot fi realizate acum, căci ope­taţiunile de legare a trenurilor la conductele respective şi deslegare opresc trenurile 5 - 6 ore în staţiune, din cauză că robinetele de scurgere sunt defecte şi au diametre variabile.

Se poate pompa în 4 vapoare deodată 4 produse diferite şi anume: benzină, petrol rafinat, petrol disniat cu un debit de 160 tone pe oră fiecare şi păcură cu 103 tone pe oră.“

Va urma.

Sursă foto: „Constanţa şi Techirghiol, 1924: ghid ilustrat pentru vizitatori” de de Th. Ionescu și I. N. Duployen și ZIUA de Constanța

Citește și:

#GhidDobrogean1924: „Constanța va deveni pentru Orient ceea ce Anversul este pentru Occident“